Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Zina-Doamna

Zina-doamna se coboară
Pe-ale serii dese scări,
Scuturând din aripioară
Ale lunii sărutări.

Printre valuri fugătoare
De lumină ce treceau
Şi sub albele-i picioare
Crini de aur se spărgeau.
Pe cosiţele-i râzânde
Mii de raze s-aninau
Şi în aurele blânde
Graţios se legănau.

Mii de păsări poleite
Cântă-n arbori înfloriţi,
Unii-n roade aurite,
Alţii încă-abia-nverziţi.
Iar pe unde ea se duce,
Unde paşii-i rătăcesc,
Păsările cânt mai dulce,
Florile îmbobocesc.

Alba, juna zinuliţă
Şade sub un plop de-argint
Şi ascultă în cosiţă
Vântul nopţii murmuind.
Dar mai colo-n depărtare
Auziţi un dulce cânt,
Răsunând cu desfătare
Printre pomi şi printre vânt?

— ,,Stele dulci şi drăguliţe!
Unde este zina mea,
Ce vă poartă în cosiţe
Şi vă are tot cu ea?
Spuneţi mie, viorele
Care-n ochii-i străluciţi!
Spuneţi, mărgăritărele
Ce sub buze-i înfloriţi!

Cosicioara-i străluceşte
Ca-arcul ploaiei printre nor
Şi pe faţă-i pârguieşte
Floricica de bujor.
Este mândră şi uşoară
Ca un flutur aeros
Scuturând din aripioară
Roua plaiului voios.

Spuneţi mie, florioare!
Aţi văzut un păstorel
Ce-are-n plete flori din soare
Şi la brâu un fluierel?
El e viaţa vieţii mele.
Pentru dânsul am venit
Printre flori şi printre stele
Din eternul înflorit."

La luimina călătoare,
Iată, trece-un păstorel
Ce-are-n plete flori din soare
Şi la brâu un fluierel.
— ,,Vino, dulcea mea iubită!
Şi pe anii-mi râzători,
Din cosiţa-ţi înflorită
Scutură-ale vieţii flori."
Zina-doamna se uimeşte;
Turnă chipu-i rumenel;
Alba-i mână rătăceşte
Printre păru-i aurel.

— ,,Du-te! Du-te de la mine!
Du-te! Eu nu te iubesc!"
Şi se-neacă în suspine.
Lacrimile-i râuresc.
Şi c-o vorbă înfocată
— ,,Vino! vino! zise ea,
Şi din viaţa mea te-mbată,
Tu eşti fericirea mea!"

Zice şi cu răsfăţare
Îi dă scumpele-i comori,
Sânul ei de desfătare
Şi guriţa ei de flori.

Printre umbrele tăcute
Mii de raze se strecor,
Zbor ca visele plăcute
Într-un negru viitor.
Stelele scânteietoare
Legănate strălucesc
Şi-n cereasca lor vulvoare
Se topesc şi înfloresc.
Iar în vânturi profumate,
Flutureii auriţi
Peste florile rouate
Se balanţă adormiţi.

Printre flori şi printre rouă
Zinele voioase zbor
Şi din genele lor plouă
Un torent scânteietor.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA