Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Duiliu Zamfirescu

    Adio

    Adio, dulcea mea durere
    Ce-atât de mult m-ai chinuit.
    Te las, că nu mai am putere
    Să te urmez pân-la sfârşit.

    Tu eşti sfioasă şi curată
    Ca floarea albă de pe stânci,
    Dar ai făptura vinovată,
    Cu ochii negri şi adânci.

    Şi nu-nţelegi că eu sunt bietul
    Nebun culegător de flori
    Ce mă ridic încet cu-ncetul
    Până la stâncile din nori.

    Dar forma ta înşelătoare
    Ia calea timpului apus,
    Şi când ajung până la floare,
    Ea se ridică tot mai sus.


    Pe Marea Neagra




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA