Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Duiliu Zamfirescu

    Că poate-atunci...

    Răsare luna palidă pe dealuri,
    Pe văi se lasă bruma argintie:
    Erau atuncea alte idealuri
    Ce niciodată n-au să mai revie.

    O tu, ce tremuri, apă curgătoare,
    Pe prundul gîrlei din pustietate
    Întinde-ţi braţul dorului ce moare
    Şi unda rece buzelor curate.

    Şi du-mă dus cît ţine-n zări cîmpia:
    Voiesc să dorm în brazdele cu soare,
    Pe unde cîntă vara ciocîrlia
    Şi umblă trista straja de cucoare.

    Că poate-atuncea, din fund de bărăganuri,
    S-ajungă noaptea chiotele firii
    Pe nesfârşita curgere de lanuri
    În preajma sură a nemărginirii.

    Atuncea eu lega-mă-voi în gînduri
    Din noi, şi-oi rupe vraja de morminte,
    Spre-a mai gusta, în somn de patru scînduri,
    Înduioşarea ţinerii-de-minte.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA