Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Duiliu Zamfirescu

    Pe Acropole

    Luna tragică priveşte, într-o mută contemplare,
    Pacinica singurătate din împărăţia sa,
    Strejuind de peste ape valea clasică, în care,
    Pe Acropolea ştirbită, Parthenonul dormita.

    Ah! şi cum durerea lumii mă prindea în ghiara-i rece
    La priveliştea acestei, unice în univers,
    Protestări a omenirii contra timpulului ce trece,
    Monument, al cărui nume sunător e ca un vers.

    Căci aşa e, totul piere, ca o umilă scânteie:
    Jocuri, timp, filozofie; mâna care te făcu;
    Timpuri noi şi jocuri nouă; sărbători panathenee,
    Totul piere sau se schimbă; neclintit eşti numai tu.

    Tu, ca toate, eşti în lume de substanţă pieritoare,
    Dar în forma ta de astăzi pieritor nu e nimic;
    Tu eşti toată poezia omenirii gânditoare
    Scrisă într-un bloc de albă marmoră de Pentelic

    Şi când razele din lună limpezi curg pe a ta frunte
    În imensa, infinita linişte de Orient,
    Din trecut şi pân’ la tine se întinde ca o punte,
    Peste care tot trecutul se coboară în prezent.

    Ah! ajută-mă acuma, tu, Minervă înţeleaptă,
    Să găsesc printre atâtea lucruri nouă ce mă mint,
    Drumul către Salamina şi navarcul ce aşteaptă
    Să mă-ntoarcă la Megara, Eleusis şi Corint.

    Lasă-mă să viu la tine, lume plină de parfumuri
    Ce răsai din timpul clasic ce mi-a fost atât de drag;
    Să culeg în libertate trandafirii de pe drumuri,
    Să mă-mbăt din armonia limbii din Areopag,

    Să cunosc amorul vostru, zeu a tot ce-i scris să fie,
    Născătorul de iluzii, de dureri şi poezii,
    Astfel cum îl vrea Sophocle, răsturnând o-mpărăţie
    Şi putând să locuiască pe obraji trandafirii.

    Însă luna se coboară pe intinsa mărei pace...
    Puntea rupe-se; trecutul se prăvale la pământ.
    Pericle, Minerva pleacă... Fără dânsa, or ce-i face,
    Parteonul îţi rămâne ca o criptă de mormânt.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA