Duiliu Zamfirescu

Plecată cu capul...

Plecată cu capul pe albe genunche
Fecioara cu ochi liniştit
Din apa curată adună mănunche
De ramuri de tei înflorit.

O rază de soare furiş se coboară
Şi lung o sărută pe gît,
Iar dorul deschide în gînd de fecioară
O poartă pe-un cîmp de urît.

Cu raza cea caldă vin visuri nebune,
Vedenii cu aripi de fluturi,
Ce cad din lumină pe genele-i brune
Ca ploaia din crengi ce le scuturi.

Atunci de pe dealuri, văzînd-o că-i goală
Şi soarele prea arzător
Un vînt se adună, din lanuri se scoală,
Şi pleacă încet spre izvor.

El părul ei moale cu vinete unde
Uşor i-l desprinde în sus,
Şi-ntreaga-i fiinţă în păr i-o ascunde,
Şi trece tăcut spre apus.