Editura Global Info / Literatură

Dumitru Iacobescu

Noapte fantastică

Pe străzi necunoscute mă duc la întîmplare;
În juru-mi: negru, negru,
Un negru fin şi umed ca un adînc de mare.

Arare, la răspîntii, vreun felinar ursuz,
Dormind pe-un vîrf de poartă,
Cu inima voalată de o tristeţe moartă,

Prin care stăpîneşte odihna — doar amanţii
Şi şoarecii veghează...
Şi-n juru-mi: negru, negru.

Dar iată că se rupe o aripă de nor
Şi luna bosumflată pe-un fond lăptos apare
...Rămîn uimit o clipă...
mă taie un fior...
Încep să dau hipnotic din mîini şi din picioare,
Şi tot mai îndărătnic , mai iute, mai stupid,
Mă învîrtesc în stradă — un titirez livid.
Aş vrea să muşc văzduhul,
aş vrea să mă încaier
Ca umbra, cu tăcerea, cu golul, cu...

Ba nu!
Un neînvins elan
Mă zvîrle spre o casă...
M-agăţ de un burlan...
Piciorul meu se suie pe trepte moi de aer.
Mai sus, mai sus....

Pe albe-acoperişuri lunatecii se-adună,
Pisicile scandează o arie nebună,
Şi-o mînă nevăzută aruncă flori din lună.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA