Editura Global Info / Literatură |
Dumitru Iacobescu
Revolta
Prin alba transparenţă a lungilor perdele,
Roşiatica lumină
A soarelui ce cade încet spre orizon
Subtil se infiltrează, se-ntinde pe podele
În jocuri de rugină
Şi-n ascuţişuri stranii s-apropie de tron.
În liniştea solemnă căzînd din bagdadie,
S-amestecă deodată
O larmă ce se urcă din vestejitul parc,
Ce creşte şi se umflă ca marea-n vijelie, —
O larmă-nfricoşată
De urlete, de săbii şi vîjîiri de arc.
Iar fiorosul zîmbet al soarelui tomnatic
Ce parcă se încheagă
Şi parcă-ncremeneşte de veci pe orizon,
Pătrunde prin perdele mai larg şi mai sălbatec,
Îneacă sala-ntreagă,
Şi ca un val de sînge se-ntinde peste tron.