Editura Global Info / Literatură

Enric Winterhalder

Dîmboviţa

(Pusă pe muzică de d. profesor I. Wachmann)

Sus din munte curge-n vale
Apă dintr-un mic izvor,
Care şărpuind pîn ţară
Murmură încetişor:
Dîmboviţă, apă dulce,
Cine-o bea, nu se mai duce.

Vremea trece, apa curge,
Numai bine ce-a trecut,
Dar ăst rîu a fost şi este
Şi va fi în veci plăcut.
Dîmboviţă, apă dulce,
Cine-o bea, nu se mai duce.

Dîmboviţă, undă dulce,
Undă cu cerescul dar,
Cine te-a gustat vreodată,
Va să plece în zadar.
Dîmboviţă, apă dulce,
Cine-o bea, nu se mai duce.

Rîuleţe! după tine
Simţ departe mare dor;
Facă ca patria să-şi uite
Un străin şi călător.
Dîmboviţă, apă dulce,
Cine-o bea, nu se mai duce.

Rîu, cu unda sa cea dulce,
Cu dreptate lăudat,
Tu pe matca-ţi nisipoasă
Murmură neîncetat:
Dîmboviţă, apă dulce,
Cine-o bea, nu se mai duce.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA