| Sănătate / Anatomie şi fiziologie |
Functionarea sistemului urinar
Organele, tuburile, muschii si nervii care lucreaza impreuna pentru a crea, depozita si purta urina formeaza sistemul urinar. Sistemul urinar include doi rinichi, doua uretre, vezica urinara, doi muschi sfincter si uretra.
Vedere frontala a tractului urinarOrganismul preia nutrientii din hrana si ii foloseste pentru a mentine toate functiile corpului incluzand energia si auto-repararea.
Dupa ce organismul isi ia ce ii trebuie din hrana, produsele reziduale sunt lasate in sange si in intestine. Sistemul urinar lucreaza cu plamanii, pielea si intestinele – fiecare dintre acestea excreta de asemenea reziduuri – pentru a pastra substantele chimice si apa din corp in echilibru.
Adultii elimina aproximativ un litru si jumatate din urina in fiecare zi. Cantitatea depinde de mai multi factori, in special de volumul de lichide si de hrana pe care o persoana le consuma si de cat de mult lichid se pierde prin transpiratie si respiratie. Anumite tipuri de medicamente pot de asemenea afecta cantitatea de urina eliminata.
Sistemul urinar indeparteaza din sange un tip de reziduu numit uree. Ureea se produce atunci cand alimentele care contin proteine, cum ar fi carnea si anumite legume, sunt descompuse de catre corp. Ureea este purtata prin fluxul sanguin catre rinichi.
Rinichii sunt organe de forma unor boabe de fasole de marimea aproximativa a pumnilor. Ei se afla in apropierea mijlocului spatelui, chiar sub cutia toracica.
Rinichii elimina ureea din sange prin micute unitati de filtrare numite nefroni. Fiecare nefron consta dintr-o minge formata din mici capilare ale sangelui, numita glomerul, si un mic tub numit tubul renal.
Ureea, impreuna cu apa si alte substante reziduale, formeaza urina pe masura ce trece prin nefroni si mai jos prin tubulii renali ai rinichilor.
De la rinichi, urina traverseaza mai jos spre vezica urinara doua tuburi inguste numite uretere. Ureterele au o lungime de 25-30 cm. Muschii din peretii ureterelor se contracta si se relaxeaza in mod constant pentru a forta urina sa treaca mai jos de la rinichi.
Daca urinei i se permite sa stagneze, sau se intareste, se poate dezvolta o infectie urinara. Mici cantitati de urina sunt golite de catre uretere in vezica urinara la fiecare 10-15 secunde.
Vezica urinara este un organ muscular de forma unui balon. Ea se afla in pelvis si este tinuta acolo de catre ligamentele atasate altor organe si de catre oasele pelvisului. Vezica urinara stocheaza urina pana cand persoana este pregatita sa se duca la baie pentru a o goli.
Ea se umfla intr-o forma rotunda atunci cand este plina si se micsoreaza atunci cand este goala. Daca sistemul urinar este sanatos, vezica urinara poate tine confortabil pana la 450 grame (sau 2 cesti) de urina pentru 2 pana la 5 ore.
Muschii circulari numiti sfincter ajuta la pastrarea urinei fara a se scurge. Muschii sfincter se inchid strans ca o banda de cauciuc in jurul deschiderii vezicii urinare spre uretra, tubul care permite urinei sa iasa din corp.
Nervii din vezica urinara ne spun cand este momentul sa urinam, sau sa golim vezica urinara. Pe masura ce vezica se umple mai intai cu urina, putem observa senzatia nevoii de a urina. Senzatia de urinare devine mai puternica pe masura ce vezica continua sa se umple si isi atinge limitele. La acest nivel, nervii vezicii urinare trimit catre creier mesajul ca vezica este plina si ca urgenta golirii vezicii se intensifica.
La urinare, creierul semnaleaza muschilor vezicii sa se contracte, storcand afara urina din vezica. In acelasi timp, creierul semnaleaza muschilor sfincter sa se relaxeze. Pe masura ce acesti muschi se relaxeaza, urina paraseste vezica prin uretra. Atunci cand semnalele au loc in ordinea corecta, urinarea se petrece in modul normal.
Care sunt cauzele problemelor din sistemul urinar?
Problemele din sistemul urinar pot fi cauzate de imbatranire, boala, sau lezare. Pe masura ce imbatranim, schimbarile din structura rinichilor le determina pierderea unor abilitati de eliminare a reziduurilor din sange.
De asemenea, muschii ureterelor, vezicii urinare si uretrei tind sa-si piarda din putere. Pot apare mai multe infectii urinare, intrucat muschii vezicii nu se mai comprima suficient pentru a goli complet vezica.
O scadere a puterii muschilor sfincter si ai pelvisului poate de asemenea cauza incontinenta, scaparea involuntara de urina. Boala sau lezarea poate de asemenea obstructiona rinichii in actiunea lor de filtrare completa a sangelui sau poate bloca caile de trecere a urinei.
Cum sunt detectate problemele sistemului urinar?
Analizele de urina studiaza in continutul urinei substantele anormale cum ar fi proteinele sau semnele unei infectii. Testele implica urinarea intr-un recipient special si depunerea esantionului pentru studiu.
Testele urodinamice evalueaza depozitarea urinei in vezica urinara si curgerea urinei de la vezica prin uretra. Doctorul poate cere un test urodinamic in cazul in care simptomele sugereaza probleme cu muschii sau nervii sistemului urinar inferior si ai pelvisului – uretere, vezica urinara, uretra, muschii sfincter.
Testele urodinamice masoara contractia muschilor vezicii urinare atunci cand aceasta se umple si se goleste.
Testul se face prin inserarea unui mic tub numit cateter prin uretra in vezica urinara pentru a o umple cu apa sau gaz. Un alt mic tub este introdus in rect sau in vagin pentru a masura presiunea la care este supusa vezica atunci cand stranuti sau tusesti.
Alte teste ale vezicii urinare folosesc substante de contrast pentru raze X in locul apei si imaginile obtinute cu razele X pot fi luate de la umplerea si golirea vezicii in scopul detectarii oricarei anomalii in forma si functionarea vezicii urinare. Aceste teste dureaza aproximativ o ora.
Care sunt unele tulburari ale sistemului urinar?
Tulburarile sistemului urinar variaza ca severitate de la cele usor de tratat spre cele care ameninta viata.
Hiperplazia benigna de prostata (HBP) este o afectiune a barbatilor care vizeaza prostata, o glanda care este parte a sistemului reproductiv masculin. Prostata este localizata la capatul de jos al vezicii urinare si inconjoara uretra.
HBP reprezinta o marire in volum a prostatei care interfera la barbatii in varsta cu functia urinara. Ea provoaca blocarea prin compresie a uretrei, facand dificila urinarea. Barbatii cu HBP au frecvent si alte simptome ale vezicii urinare, precum cresterea frecventei cu care vezica se goleste atat in timpul zilei cat si noaptea. Multi barbati de peste 60 de ani au HBP, dar nu toti prezinta problema blocajului. Exista multe optiuni diferite de tratament pentru HBP.
Sindromul vezicii dureroase/Cistita interstitiala (SVD/CI) este o tulburare cronica a vezicii cunoscuta si ca sindromul de disurie-frecventa-imperioasa. In aceasta tulburare, peretele vezicii urinare poate deveni inflamat si iritat. Inflamarea poate conduce la cicatrizarea sau intarirea vezicii, scaderea capacitatii vezicii urinare, sangerari minore si, in rare cazuri, ulcere in membrana vezicii urinare. Cauza CI este necunoscuta in acest moment.
Pietre la rinichi este termenul folosit frecvent pentru a ne referi la pietrele, sau calculii, din sistemul urinar. Pietrele se formeaza in rinichi si pot fi gasite oriunde in sistemul urinar. Ele variaza ca marime. Unele pietre cauzeaza dureri mari, in timp ce altele cauzeaza dureri foarte mici. Scopul tratamentului este indepartarea pietrelor, prevenirea infectiilor, si prevenirea recurentei. Sunt folosite atat tratamente ne-chirurgicale cat si chirurgicale. Pietrele la rinichi afecteaza mai mult barbatii decat femeile.
Prostatita este o inflamatie a glandei prostata care are ca rezultat urinarea frecventa si urgenta urinarii, urinare cu senzatie de arsura sau dureroasa, o afectiune numitea disurie si dureri in zona inferioara a spatelui si in zona genitala, alaturi de alte simptome. In unele cazuri, prostatita este cauzata de infectii bacteriene si poate fi tratatata cu antibiotice. Insa cele mai frecvente forme de prostatita nu sunt asociate cu nicio infectie cunoscuta. Antibioticele deseori nu au eficacitate in tratarea formelor nebacteriene ale prostatitei.
Proteinuria este prezenta cantitatilor anormale de proteina in urina. Rinichii sanatosi elimina in sange reziduurile, insa pastreaza proteinele. Proteina din urina nu cauzeaza ea singura o problema. Insa ea poate fi semnul ca rinichii nu functioneaza corespunzator.
Insuficienta renala (a rinichilor) rezulta din neputinta rinichilor de a regla echilibrul apei si al substantelor chimice in organism si de a indeparta substantele reziduale din sange. Insuficienta renala acuta (IRA) este debutul brusc al insuficientei rinichilor. Aceasta afectiune poate fi cauzata de un accident care lezeaza rinichii, de pierderea mare de sange, sau de unele medicamente sau otravuri. IRA poate conduce la pierderea permanenta a functiei rinichilor. Insa daca rinichii nu sunt serios deteriorati, ei se pot recupera.
Boala cronica de rinichi (IRC) este reductia gradata a functiei rinichilor ce poate conduce catre insuficienta permanenta a rinichilor, sau spre stadiul final al bolii renale. Pot trece cativa ani fara sa afli ca suferi de IRC.
Infectii ale tractului urinar (ITU) sunt cauzate de bacteriile din tractul urinar. Femeile dezvolta infectii ale tractului urinar mai des decat barbatii. ITU se trateaza cu antibiotice. Consumul de multe lichide ajuta de asemenea la eliminarea bacteriilor.
Numele infectiei depinde de localizarea sa in tractul urinar. Infectia din vezica urinara poarta numele de cistita. Daca infectia apare la unul dintre rinichi sau la ambii, infectia poarta numele de pielonefrita. Acest tip de ITU poate provoca daune serioase rinichilor daca nu este tratata in mod adecvat.
Incontinenta urinara, pierderea controlului vezicii urinare, reprezinta scaparea involuntara de urina. Exista multe cauze si tipuri de incontinenta si multe optiuni de tratament. Tratamentele variaza de la simple exercitii pana la chirurgie. Femeile sunt afectate de incontinenta urinara mai des decat barbatii.
Retentia urinara, sau problemele de golire a vezicii urinare, reprezinta o problema urologica frecventa cu mai multe cauze posibile. In mod normal, urinarea poate fi initiata voluntar si vezica urinara se goleste complet. Retentia de urina reprezinta pastrarea anormala de urina in vezica.
Retentia urinara acuta este inabilitatea brusca de a urina, care cauzeaza durere si disconfort. Cauzele pot include o obstructie in sistemul urinar, stres, sau probleme neurologice.
Retentia urinara cronica se refera la prezenta persistenta a urinei ramase in vezica dupa golirea incompleta.
Cauzele obisnuite ale retentiei urinare cronice sunt atonia muschilor vezicii, deteriorari ale nervilor, sau obstructii ale tractului urinar. Tratamentul pentru retentia urinara depinde de cauza acesteia.
Doctorul de familie te poate ajuta cu unele dintre problemele urinare. Medicul pediatru te poate ajuta la tratarea unora dintre problemele urinare ale copilului tau. Insa unele probleme pot necesita atentia unui urologist, un doctor care este specializat in tratarea problemelor din sistemul urinar si din sistemul reproductiv masculin.
Un ginecolog este doctorul specializat in sistemul reproductiv feminin si poate fi de ajutor pentru unele probleme urinare. Un nefrolog este specialist in tratarea bolilor de rinichi.
De retinut
• Sistemul urinar filtreaza reziduurile si lichidele in exces aflate in sange.
• Problemele din sistemul urinar includ insuficienta renala, infectii ale tractului urinar, pietre la rinichi, marirea in volum a prostatei, si probleme de control al vezicii urinare.
• Cadrele medicale care trateaza problemele urinare includ medicii generalisti (medicul de familie), pediatrii, urologisti, ginecologi, uroginecologi, si nefrologi.
Sursa: NIDDKD, SUA
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
