Ştiri / Spaţiu |
Galaxia noastră, plină cu resturi de stele explodate
Când stelele masive explodează ca supernove, ele nu se estompează în noapte, ci, uneori, strălucesc orbitor cu raze gamma de înaltă energie. Ce dă putere acestor resturi stelare energetice?
Telescopul Nuclear Spectroscopic Array de la NASA, sau NuSTAR, a fost capabil să privească într-un loc particular cu raze gamma puternice şi să confirme sursa ca fiind o stea moartă, numită pulsar. Pulsarii sunt unul dintre tipurile de resturi stelare care rămân, atunci când stelele explodeaza ca supernove.
Pulsari sunt de cele mai multe ori în spatele acestor raze gamma din galaxia noastră; alte surse pot fi părţile exterioare ale rămăşiţelor de supernove, stele binare ce emit raze X şi regiunile cu stele în formare.
În ultimii ani, Institutul Max-Planck pentru Astronomie, HESS, a identificat în Calea Lactee mai mult de 80 de site-uri extrem de puternice de raze gamma, numite surse de raze gamma de energie înaltă. Cele mai multe dintre acestea au fost asociate cu explozii anterioare de supernove, dar pentru mulţi, principala sursă de raze gamma observată rămâne necunoscută.
Sursa de raze gama identificate în acest nou studiu, numit HESS J1640-465, este una dintre cele mai luminoase descoperite până acum. Aceasta a fost deja cunoscută ca fiind legată de o rămăşiţă supernova, dar sursa puterii sale a fost neclară. Datele au lăsat să se înţeleagă că sursa de alimentare a fost un pulsar, dar nori de gaz blochează vederea.
NuSTAR a fost capabil de a capta razele X de înaltă energie care vin în impulsuri rapide şi regulate de la HESS J1640-465. Aceste date au condus la descoperirea lui PSR J1640-4631, un pulsar care se roteşte de cinci ori pe secundă şi este sursa de putere a ambelor tipuri de raze, razele X de înaltă energie şi razele gamma.
Câmpurile magnetice puternice ale pulsarului generează câmpuri electrice puternice care accelerează particule încărcate aproape de suprafaţă, la viteze incredibile, apropiate de cea a luminii. Particulele se mişcă foarte repede, apoi interacţionează cu câmpurile magnetice pentru a produce puternice fascicule de raze gamma de înaltă energie şi raze X.
Noile date au permis astronomilor să măsoare viteza cu care pulsarul încetineşte, aproximativ 30 microsecunde pe an, precum şi modul în care această rată de micşorare a spinului variază în timp. Răspunsurile vor ajuta cercetătorii să înteleagă modul în care aceşti magneţi rotativi, miezuri de stele moarte, pot fi sursa unor astfel de radiaţii extreme în galaxia noastră.