Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Din adâncimi

    Din adâncimi fără de margini
    A răsărit pe cer o stea;
    Şi trişti, nemişcători de-a pururi
    Aprinşii sori priveau la ea.

    De la-nceput, de când e lumea,
    Izbită ea prin spaţiuri reci
    Să duce-ntr-una, să tot duce
    Şi să va duce-n- veci de veci.

    Să scuturau, gemând prin noapte,
    Din visuri deşteptaţii sori
    Ca să-şi mai scuture urâtul,
    S-alunge-ai frigului fiori.

    Şi să uitau cu jale-n drumul
    Pierdutului drumeţ acum —
    O, de-ar putea şi ei vreodată
    S-alerge-n veci pe-acelaşi drum.

    Căci ei de la-nceputul lumii
    Stau solitari în gol aşa,
    Şi-n lungul cel de veci al vremii
    Ei tot pe-acelaşi loc vor sta.

    Dar nu ştiau că steaua-n treacăt
    Îşi plânge-amarul ei noroc,
    Că, de-obosită, pizmuieşte
    Pe cei ce stau etern în loc.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA