Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Fragment

    Ea nu-i închide uşa, nu-l prinde de vestmânt,
    Nu-l roagă şi nu-i cade cu hohot la picioare
    Să-i zică: — „Stai, iubite!" Nu cată plângătoare
    În ochii lui —

    Năvalnic afară bate vânt,

    De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună,
    Dar dânsul vrea să iasă prin noapte şi furtună,
    S-alerge fără ţintä, nebun, un om pribag,
    Să fugă, să se ştie departe de-acest prag
    AI casei locuite de cea mai rea femeie!
    Nu-şi ia nici ziua bună, nu-i vrednic să-i deie
    Nici mâna, căci pierirea e-nchisă-n mâna ei;
    Nu vrea să-i vadă ochii sălbatici şi mişei!
    Femeie e şi dânsa ! Gândirea-i e infamă,
    Înşală, şi-i soţie, ea minte, şi e mamă!
    A fost un mizerabil, efemeiat poet
    Cel ce-a creat legenda lui Crist din Nazaret —
    Pe-un Dumnezeu să-l nască satan! E blasfemie
    Să crezi în întruparea lui Crist dintr-o Marie!
    Şi dacă e să credem poeţii pe cuvânt,
    O dat-a fost ea numai Marie pe pământ,
    Dar ea de milioane de ori e Magdalenă!
    Vampir, când te iubeşte, şi-n ura ei, hienă —
    Un demon !

    El năvalnic a pus picioru-n prag.

    Atunci din ochii veştezi de dornicul lui drag
    Tăcând a şters femeia o lacrimă cu iia.
    Şi el, el a vâzut-o ! Şi-n pieptul lui mânia
    O clipă şovăieşte, rămâne-ncremenit —
    Şi cum deştepţi din leşin pe om, când l-ai izbit
    Puternic d-un perete, aşa era! Colosul
    De gânduri, la privirea femeii, s-a topit!
    Şi galben la picioare-i s-aşterne furiosul.


    L-a pironit acolo un strop, un singur strop
    Când n-a putut tot cerul cu-ntregul potop!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA