Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Lumânărica

    Râd cu toţii! Singur mortul
    Tace-aşa pe loc.
    Vine-o fată, pune ortul
    Mortului pe piept, sub cruce,
    O sărută şi se duce
    Să se-nşire-n joc.

    Patruzeci de mâni aşteaptă
    Focul călător:
    Ce primeşte mâna dreaptă
    Cealaltă mână-alungă -
    Vezi abia o roşie dungă
    Dintr-un punct în zbor.

    Dar zburând, slăbeşte focul
    Aripile-i scad,
    Se-ngunteşte-ntruna locul
    Până n-o să mai rămână:
    Cui i se va stinge-n mână
    Ţandăra de bord?

    Dar ea zboară, zboară-n pace.
    Grabnic într-un glas
    Colo-n colţ: - "Ei, na-ţi-o, drace!"
    Şi-ntr-aceeaşi clipă unul
    Mai din dos: - "Ei, vezi nebunul,
    Mi-o zvârlit-o-n nas."

    - "Petre, tu? Hai, scoate banul
    Sună-l să-l vedem.
    Ce-ai tu, Petre, cu tărâmul?"
    - "O să-mi fie naş, cumetre."
    - "Las' că ştim! Eşti vrednic, Petre,
    Vrednic să te bem."

    Sună banul pe comoară -
    Şi din nou la gard
    Zboară, tot mai mică, zboară
    Ca un fulg lumânărica,
    Multe, multe mâni, de frica
    Stingerii, se ard.

    Sfârâiesc făclii aprinse
    Lângă mort acum.
    Numai gâturi vezi întinse,
    Numai ochi pierduţi cu firea,
    Stând ţinţi în urmărirea
    Flăcării de drum.

    Iat-o, nu-i! aşa-i de slabă:
    Dar deodată ce-i?
    Nu ştiu care drac de babă,
    Stând pe vatră sus, ca ţapul
    Ca să vadă peste capul
    Altora femei.

    S-a plecat prea mult, să vadă
    Şi, deodată, hu!
    Şi nu singură să cadă,
    A mai tras cu ea vro două -
    Ce să vă mai spun eu vouă
    Hohotul ce fu!

    Haid'! S-a stins lumânărica.
    Zarvă-ntre femei:
    - "Aoleu, e la Florica!"
    - "Nu-i la ea; e la Ileana."
    Iar flăcăii trag cu geana,
    Râd apoi şi ei.

    Râd cei moşi cu albe plete,
    Iar Ileana-i foc.
    Hohoteşte-un stol de fete,
    Iar nevestele s-adună;
    - "Vino, fă, nu fi nebună,
    Vezi că-i numai joc."

    Şi cum stă proptit în coate,
    Unul din bătrâni,-
    Cel mai mare domn pe toate,
    Până şi pe-un fir de sare,
    Dacă dă cel sfânt şi-l are,-
    Ia nuiaua-n mâni:

    - "Haid', şi de ţi-or pune fato,
    Braţul după gât,
    O să-i răspopesc, că iat-o!
    Am porunci de la vlădică:
    Cine nu mi-o şti de frică
    Nu mi-o şti, şi-atât!..."

    De-aş putea eu spune fostul
    Cum a fost întreg,
    Meşter, neică, mi-ar fi rostul!
    Poate-aş isprăvi pe gheme
    Până mâni cam pe-astă vreme,
    Ei, dar nu mă leg!

    Dintr-o vorbă hohot iese,
    Hohot dintr-un semn,
    Stau urcaţi acum pe mese,
    Pe cuptor, pe unde-apucă
    Şi nevrând găsesc s-aducă
    Râsului îndemn.

    Singur mortu-n sfânta-i pace
    Doarme somnul lui
    Să te miri de el că tace!
    Iar lumânărica zboară,
    Râde-n drumul ei uşoară,
    Iat-o iar că nu-i.

    Las' să doarmă-n pace mortul,
    Om fără noroc!
    Vine-o fată, pune ortul
    Mortului pe piept, sub cruce:
    O sărută şi se duce
    Să se-nşire-n joc.


    1902




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA