Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Minciuna creştinilor

    Proconsulul îi judeca
    În largul tribunal din piaţă.
    Avea doi popi creştini în faţă.
    Un scriitor din ceata sa
    S-a ridicat ca să citească
    Dovezi şi vorbe ce s-au spus
    De cei ce cred într-un Isus
    Şi despre legea creştinească.

    — „Ei sunt o seamă de iudei
    Răutăcioşi din cale-afară.
    Cu ceialalţi iudei din ţară
    Se gâlcevesc ca de-obicei.
    Ei au un zeu, dar fară nume:
    Ei râd când noi jurăm pe zei:
    Iar a muri, aşa zic ei,
    E cel mal mare bun din lume!"

    A râs proconsulul: — „De-l vor ,
    Să fie-al lor de-acuma bunul!
    Dar ştiu ca n-o să vrea nici unul
    Căci e minciună spusa lor :
    Hristos muri-n grozavă silă,
    Dar nu de bunăvoia lui:
    Ei de-ndărătnici spun ce nu-i
    Şi de-ndărătnici nu mi-e milă!"

    Dar iată, până când în chin
    Se zvârcolesc cei doi pe roată,
    Alţi doi se dezlipesc din gloată
    Şi-n faţa judecăţii vin.
    — „Omoară-ne!" — „Vă-nşeală gândul.
    Că mă siliţi la crezământ!
    Dar nu vă cred, şi gata sânt
    Să vă omor pe toţi de-a rândul."

    O-ntreagă ceată din popor
    Spre tribunal acum păşeşte.
    Mirat proconsulul priveşte:
    Sunt ei nebuni, ori moartea lor
    E-ntr-adevăr credinţă vie?
    — „Minţiţi! şi-aruncă pumnii-n sus.
    A fost un mincinos Isus...
    Câţi vreau să moară deci, să vie!"

    Dar când văzu că dânşii vin
    Mulţime multă, să-i omoare,
    De-abia se ţine pe picioare
    De multă furie-Antonin.
    —„Pornesc pe capul meu nebunii
    Voi moartea de la mine-o vreţi?
    Ah, ticăloşilor, n-aveţi
    Destule râpi, destule funii?"

    El dă un semn. Şi-un grabnic stol
    De călăreţi izbesc poporul
    —„ Ei ştiu că e păcat omorul,
    De-aceea mor... Să-mi faceţi gol
    În jurul meu! O simt eu bine,
    Că moartea-i singurul lor ţel,
    Dar ei träiesc c-un gând mişel;
    Să facă toţi călău din mine!"

    Şi-n laturi se azvârl acum
    Cu vuiet îngrozit păgânii,
    —„ A, iată-i! Mi s-adună câinii,
    Stau blânzi şi nemişcaţi în drum
    Să-i calce caii... mor grămadă...
    Loviţi-i dar şi-i spânzuraţi...
    Şi câinilor mâncare-i daţi
    Şi-i jupuiţi de vii pe stradă!

    Ei cred ce spun! Dar vreau sä dau
    De ei societăţii seamä!
    Tot rău-i stânjenit de teamă,
    Şi team-aceşti nemernici n-au!
    Când n-are zei această gloată,
    Ce crime poate face ea!
    Şi când pedeapsa cea mai grea
    E pentru ei nimica toată!"




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA