Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Cosbuc

    Noi vrem pământ!

    Flămând şi gol, făr-adăpost,
    Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
    Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
    Şi câine eu ţi-am fost!
    Ciocoi pribeag, adus de vânt,
    De ai cu iadul legământ
    Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
    Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
    Şi ham de cai, şi jug de boi
    Dar vrem pământ!

    O coajă de mălai de ieri
    De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
    Băieţii tu-n război ni-i duci,
    Pe fete ni le ceri.
    Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
    Nici milă n-ai, nici crezământ!
    Flămânzi copiii-n drum ne mor
    Şi ne sfârşim de mila lor ─
    Dar toate le-am trăi uşor
    De-ar fi pământ!

    De-avem un cimitir în sat
    Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
    Şi-n urma lacomului plug
    Ies oase şi-i păcat!
    Sunt oase dintr-al nostru os:
    Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
    Din case goi, în ger şi-n vânt,
    Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; ─
    O, pentru morţi şi-al lor prinos
    Noi vrem pământ!

    Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
    Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
    Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
    De noi, dacă murim.
    Orfani şi cei ce dragi ne sânt
    De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
    Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
    Căci nici pentr-un mormânt n-avem
    Pământ ─ şi noi creştini suntem!
    Şi vrem pământ!

    N-avem nici vreme de-nchinat.
    Căci vremea ni-e în mâni la voi;
    Avem un suflet încă-n noi
    Şi parcă l-aţi uitat!
    Aţi pus cu toţii jurământ
    Să n-avem drepturi şi cuvânt;
    Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
    Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
    Şi plumb când istoviţi strigăm
    Că vrem pământ!

    Voi ce-aveţi îngropat aici?
    Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
    Noi mame şi surori şi fraţi!
    În lături, venetici!
    Pământul nostru-i scump şi sfânt,
    Că el ni-e leagăn şi mormânt;
    Cu sânge cald l-am apărat,
    Şi câte ape l-au udat
    Sunt numai lacrimi ce-am vărsat ─
    Noi vrem pământ!

    N-avem puteri şi chip de-acum
    Să mai trăim cerşind mereu,
    Că prea ne schingiuiesc cum vreu
    Stăpâni luaţi din drum!
    Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
    Să vrem noi sânge, nu pământ!
    Când nu vom mai putea răbda,
    Când foamea ne va răscula,
    Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
    Nici în mormânt!


    Publicată în Vatra, nr. 3, 1894




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA