Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Cosbuc

    Pastel

    Prin vişini vântul în grădină
    Cătând culcuş mai bate-abia
    Din aripi, şi-n curând s-alină,
    Iar roşul mac închide floarea,
    Din ochi clipeşte-ncet cicoarea
    Şi-adoarme-apoi şi ea.

    Eu cred c-a obosit pădurea,
    Căci ziua-ntreag-a tot cântat
    Şi tace-acum gândind aiurea.
    Sub dealuri amurgeşte zarea,
    Se-ntunecă prin văi cărarea
    Şi-i umbră peste sat.

    Peste culmi încet amurgul moare
    Şi-ntors cu faţa cătr-apus
    Dă semne nopţii din ponoare.
    Ea-mbracă haine-ntunecate
    Şi liniştit din aripi bate
    Plutind tăcută-n sus.

    Tăciunii-n vatră dau lumină;
    Pe drumul de drumeţi sărac
    Mai vezi fugind câte-o vecină
    Să ceară cu-mprumut jaratec;
    Grăbit, dă roate, singuratec,
    Tăcutul liliac.

    Şi tot mai noapte-apoi se face,
    Păduri şi ape-adorm acum;
    Din cer scoboar-adânca pace.
    Ici-colo vrun zăvor mai sună -
    Începe-a se zări de lună
    Şi-i linişte pe drum.

    Copiii dorm, visându-şi jocul.
    Mai toarce mama. În curând,
    Pe vatră ea-nvăleşte focul,
    Încuie uşile la tindă,
    Se culc-apoi. Iar cariu-n grindă
    S-aude-acum rozând.


    Publicată în Pagini literare, nr. 10, 1899




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA