Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Prin Mehadia

    Şi era un vuiet jalnic prin porumburile coapte.
    Carul-mare scoborâse jos de tot spre miazănoapte
    Şi-i păreau pe deal înfipte roţile de dinapoi;
    Lira ne-nsoţea la dreapta, iar Antares după noi.

    Prin răcoarea mult-a nopţii îmi vedeam suflarea gurii
    Eu mergeam pe strâmta cale de sub marginea pădurii
    Obosit şi de mânie şi de drum îndelungat.
    Uneori izbea copita calului descălecat
    Pietrele ,-ngrozind tăcerea câtă mă-nsoţea pe cale.
    Noaptea neagră tot mai negru văl punea pe neagra vale
    Vântul zbuciuma frunzişul şi prin stânci la cotituri,
    Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri.

    Şi urcam, urcam poteca. Parcă m-aş fi dus spre moarte,
    Singur, închizându-mi ochii, ca-ntâmplarea să mă poarte,
    Unde-o vrea. Mânia-n suflet parcă-mi tot sporea pe drum
    Şi trecea, trecea şi noaptea, şi era spre zori acum.

    Dar pe culme sus, deodată, Doamne, tu, Părinte-al vieţii!
    Când ieşii pe culmea goală în răcoarea dimineţii,
    Sufletu-mi simţii deodată liber de uimire plin:
    Încetase-acum şi vântul, cerul scapără senin.
    Iar în zarea limpezită ca un scut de aur luna
    Sta pe piscul unui munte, roşiu aurind cununa
    Muntelui, şi până-n vale ca şi ziua luminând.

    Iată turle de biserici cum s-arată rând pe rând,
    Sate risipite-n lungul văilor, grădini prin sate,
    Toate-n alba zare-a lunei şi-n răpaos cufundate,
    Iată, dealuri pe-unde via îşi întinde viţa ei.
    Rîul colo-n negre maluri ca un fulger cu scântei
    Ce-alergând în strâmbu-i umblet a-mpietrit păstrându-şi locul.

    Iar departe, de sub poala codrului, de unde focul
    Potolit ardea prin noapte lângă carul ocolit
    De bărbaţi, doinea de-a lungul văilor, ca aiurit,
    Tulnicul cel trist la cântec şi cu întorsături duioase,
    Şi cântau cuvinte-acolo, din adânc de suflet scoase?
    Prin atâta vraj-a nopţii cea cu chip dumnezeiesc.
    Trăgănat plângea-n răstimpuri cântecul ardelenesc:

    "Colo-n vale la fântână
    Două fete spală lână."




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA