Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Proclamarea independenţei

    Mare pentru noi e ziua, când tu, Mircea, la Rovine
    Ai strivit păgânătatea ce s-a prins de piept cu tine,
    Peste Dunăre-azvârlind-o, iar pe morţii ei în iad!
    Mari au fost şi-acele zile, când tu, vecinice Ştefane,
    Ai înfrânt în multe locuri groaznicele-oştiri duşmane
    Şi-ai văzut pierind turcimea ca şi frunzele ce cad.

    Ah, dar voi vedea cum vine vântu-n unde, vine-ntruna
    Tot mai tare, iar în urmă cum se va stârni furtuna,
    Şi porni-se-va potopul cel atoate-necător!
    Cine să ne fie scutul într-o vreme-aşa de-amară,
    Cui să cerem ajutorul pentru neam şi pentru ţară,
    Şi al cui vei fi prin veacuri, românescule popor?

    Şi-a venit în urma noastră şi furtună-ntărâtată
    Şi potopul larg! Iar mila Celui vecinic câteodată
    Chiar de ne-nălţa pe-o clipă câte-un domn viteaz pe tron,
    Noi eram ca rândunica în brumar, o prad-a morţii!
    În zadar gemu prin aer, ca să schimbe pasul sorţii,
    Spada lui Mihai Viteazul şi-a cumplitului Ion.

    Dar virtuţile străbune nu s-au stins în voi cu totul —
    Oceanul ne cuprinse, însă l-am trecut cu-notul,
    Cerul ne căzuse-n creştet, însă n-am murit sub el!
    Ni s-a luminat văzduhul tot mai mult, şi-n urmă soare
    Răsări din albe neguri, şi-ntr-o zi răzbunătoare
    Prin ruini găsirăm mândră o coroană de oţel.

    A cântat la Plevna tunul cântul sfânt al învierii
    Precum clopotele cântă la-nceputul primăverii
    Pe Christos mântuitorul ce se-nalţă din mormânt!
    Iata ziua cea mai sfântă, cea mai mare dintre zile!
    Multă vreme-ai stat deoparte, duh străbun, ca şi Ahile.
    Dar când ai sărit în luptă, fost-ai fulger pe pământ!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA