Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Rugămintea din urmă

    după Lermontov


    Eşti schilav tot! Un cerşetor
    Te-ntorci acum acasă,
    Şi ce fecior frumos erai!
    Dar oricum eşti, ce-ţi pasă!
    Tu vei vedea iar satul tău
    Şi casa voastră-n vale,
    Şi biata mamă-ţi va ieşi
    Plângând în cale.

    Şi eu rămân să mor pe-aici
    Cu liftele păgâne!
    Ah, parcă simt că n-am s-ajung
    Să văd ziua de mâine.
    Cu douăzeci deodată-n car
    La groapă mă vor duce,
    Şi, bun e Domnul, de-om avea
    La cap o cruce.

    Noi de copii ne ştim, şi-am fost
    Ca fraţii, ba mai bine.
    Eu de-am avut un singur ban
    L-am împărţit cu tine;
    Şi tu cu gura foc prindeai
    Să-mi dai ajutorare;
    Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
    Că-i bun şi mare!

    Şi-auzi acum! De-or întreba
    În sat de-a mea venire
    Tu-n loc de adevăr să spui
    Că n-ai de mine ştire,
    Că n-am fost la un regiment —
    Dar spune-le ce-ţi place.
    Că pentru ei ori viu, ori mort,
    Totuna face.

    Iar mamei — Doamne, cum aş vrea
    Credinţa s-o înşele!
    Să-i spui că m-ai lăsat rănit
    La Turnu-Măgurele,
    Dar voi sosi cât de-n curând.
    Ascultă-mi rugămintea,
    Că mama, dac-ar şti că-s mort,
    Şi-ar pierde mintea.

    Tu s-o amâi cu zi de zi
    Şi spune-i câte toate,
    Ea e bătrână, n-are mult
    Să mai trăiască, poate;
    Şi pentru ce să-i amărăşti
    Şi zilele puţine?
    Că n-are-n lume bun şi drag
    Decât pe mine.

    Iar Linii, de s-ar întâmpla
    Să vă-ntâlniţi vrodată,
    Să-i spui că-s sănătos şi-aş vrea
    S-o aflu măritată.
    Tu uită-i-te-n ochi să vezi
    De-o doare ori n-o doare;
    Iar dacă vei vedea-o stând
    Nepăsătoare,

    Să-i spui că m-ai lăsat rănit
    Pe umedele paie,
    Că doctorul în carnea mea
    Adâncă brazdă taie,
    Că de dureri eu mă izbesc
    Şi urlu ziua-ntreagă,
    Şi c-am murit gândind la ea,
    Că mi-a fost dragă.

    Şi dacă ochii ei atunci
    Mai tulburi se vor face,
    N-o mângâia! E de prisos,
    Te rog s-o laşi în pace.
    O frunză veştedă nu-ţi dă
    Cuvânt să zici că-i toamnă
    Şi-o lacrimă în ochii ei
    Nimic nu-nseamnă!

    Şi-acum dă-mi mâna! A sunat
    Cornistul de plecare,
    Du Oltului din partea mea
    O caldă salutare,
    Şi-ajuns în ţară, eu te rog,
    Fă-mi cel din urmă bine:
    Pământul ţării să-l săruţi
    Şi pentru mine!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA