Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Sărindar

    Iar Matei în baltă stete
    Până-n zori, în stuf ascuns,
    Frigul nopţii l-a pătruns
    Şi prin suflet spaimă-i dete
    Că pierirea l-a ajuns.

    — "Dumnezeule-al puterii,
    Vezi-mă-n ce stare sânt!
    Fă, să scap de-acest mormânt,
    Depărtându-mi ianicerii,
    Şi mă leg cu jurământ

    Că scurgând această baltă,
    Chiar pe locul unde zac
    Mănăstire am să fac,
    Mândră, veselă şi naltă,
    Şi cu aur am s-o-mbrac."

    Turcii însă-l căutară
    Şi-altă zi, şi nencetat,
    Iar Matei în stuf a stat
    Şi-altă noapte, mai amară,
    Mort de foame şi-nsetat.

    — "Dat-ai prin Hristos, Părinte,
    Cele nouă fericiri!
    Scapă-mă de prigoniri
    Şi-ţi voi ridica, preasfinte,
    Tot pe-atâtea mănăstiri!"

    Ruga nu i-a fost primită
    Nici acum, şi-a stat Matei
    Ocolit de agarei
    Înc-o noapte-aşa cumplită,
    Şi plângea, gândind la ei:

    — "Vai, Părinte-al îndurării,
    Depărteaz-acest pahar,
    Şi scăpând dintr-un amar,
    Mănăstiri voi face ţării
    Câte slujbe-n sărindar."

    Şi-apoi fu, că tot plecară
    Nechemaţii venetici.
    Iar Matei a strâns voinici
    Şi-a gonit pe turci din ţară
    Şi-a-ngropat şi mulţi aici.

    Iar pe locul unde-n baltă
    El ascuns trei nopţi a stat
    Sfânt locaş a ridicat
    Pe colin-acum înaltă,
    După cum s-a şi jurat.

    Şi-apucat-a să clădească
    Alte nouă, rând pe rând,
    Şi i-a dat Dumnezeu gând
    Într-o zi să le sfinţească,
    Toate-acelaşi hram având.

    Iar în urmă ridicat-a
    Un altar după altar,
    Domnului cel sfânt ca dar —
    Cel din urmă dându-l gata,
    I-a pus nume Sărindar.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA