Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Şarpele-n inimă

    M-ai strâns ieri cu mânie-n crâng
      De braţul stâng —
    De ce mă spui la toţi că plâng?

    "Să nu te văd cu vrun flăcău,
      Că dai de rău!"
    Dar ce, mă rog, sunt robul tău?

    N-am plâns şi nu te lăuda!
      Am plâns, ba da,
    Dar nu pentru mustrarea ta!

    M-au întâlnit aşa pe drum,
      Mai ştiu eu cum,
    Iar tu eşti mânios şi-acum!

    Şi-a fost şi soră-ta cu ei;
      Veneau tustrei,
    Şi-am stat puţin, şi ce mai vrei?

    N-am voie nici atât, eu nu?
      Dar ce crezi tu,
    Şi ochii să mi-i scot de-acu?

    Ai răsărit ca din pământ —
      Ei, Doamne sfânt,
    Îţi sunt nevastă, soră-ţi sunt,

    De nu mă laşi din ochi mereu?
      Nu pot şi eu
    Să mă-ntîlnesc cu cine vreu?

    "De unde viu? Ce cat în prund?
      Ce flori ascund?"
    Eşti mamă tu, ca să-ţi răspund?

    Şi-uitându-te şi-n jos şi-n sus
      Scrâşnind mi-ai spus:
    „Săracă fată!“ şi te-ai dus.

    Săracă! Dar de ce să fiu?
      Pe suflet viu,
    Cu nici o vină nu mă ştiu.

    Apoi de ce tot spui şi spui
      Că, de tăcui,
    E semn că vinovată fui?

    Ce semn? Tăcui aşa mereu,
      Că-mi fu cu greu,
    Şi ce-ţi puteam răspunde eu?

    De-aş fi jurat pe-un rai de sfinţi,
      Tu, printre dinţi,
    Mi-ai fi răspuns la toate: minţi!

    Că şi ce nu-i şi nu-i, tu vezi!
      Te-nveninezi,
    Şi toate câte-ţi par le crezi!

    Şi-am plâns şi ieri, gândeam că mor
      Că-mi tot dai zor
    Să-mi afli vina-n faţa lor.

    De ce mă chinuieşti tu vrând?
      De ce ţi-e-n gând
    Mereu să mă tot vezi plangând?

    Vrăşmaş de veci de te-aş avea,
      Tu n-ai putea
    S-acreşti mai rău viaţa mea!

    De-s rea, tu bate-mă să zac,
      De-ţi e pe plac —
    Dar nu-mi scorni şi ce nu fac!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA