Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Cosbuc

    Toamna

    Toamna târziu,
    În noaptea cu lună,
    Cum vâjâie codrul
    Şi geme şi sună!
    Din nordul cu neguri
    Un vuiet răsare
    Şi vine şi creşte
    Mai iute, mai tare;
    Iar codrul aude,
    Puternicul rege
    Aude prin noapte
    Şi bine-nţelege
    Al oştilor vuiet
    Din norduri pornite -
    El vrea să răscoale
    Puteri obosite
    Şi-njură şi urlă,
    Că-şi simte pierirea.
    Şi galben se face,
    Nu poate s-adoarmă,
    Nu-şi află nici pace.
    Şi tremură codrul
    Cu inima ruptă
    De spaimă, se zbate,
    Cu vântul se luptă,
    Pocneşte şi sună
    Şi-şi urlă durerea,
    Căci vântul îl prinde
    Şi-l strânge de mijloc
    Topindu-i puterea!
    Şi codrul se-ndoaie;
    Şi-l biruie vântul,
    Râzând îl sugrumă
    Şi-i rupe veştmântul,
    Şi părul i-l smulge
    Şi-n văi îl aruncă.
    Un ţipăt răsare
    Pe deal şi pe luncă;
    Grăbitele păsări
    Cu vuiet aleargă,
    Şi norii vin stoluri
    Pe-ntinderea largă,
    De spaimă s-aascunde
    Pârâul sub ghiaţă -
    Şi regele codru,
    Din ultima viaţă,
    Suspină văzându-şi
    Pustiul, şi geme
    Şi cade pe spate,
    Şi moare cu fruntea
    Pe pieptul naturii,
    Şi moare natura
    De jalea pădurii
    În toamna târzie!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA