Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Tricolorul

    Albastru, române, ţi-e steagul,
    Dar ştii tu de ce? Să te-nvăţ.
    Albastru-nsemnează ciocoii,
    Şi tot ce-ţi aduni tu cu boii
    Din mila căldurii şi-a ploii
    Al lor e, şi-acum şi de-a pururi,
    Şi-al tău, cerşetorule,-un băţ.
    Dar rabdă, c-o fac din iubire:
    Să tem că te duce-n pierire
    Belşugul prin trai cu răsfăţ.

    Şi galben, române, ţi-e steagul.
    Iar galbenul spune de voi,
    De cei de la pluguri, ţăranii,
    Voi galbeni de foame sărmanii,
    De boale purtate cu anii —
    La scară, şi dracul vă ducă!
    Stăpânii au scumpe nevoi:
    Va banque şi dineuri şi păsuri
    Şi-amante cu cai şi mătăsuri,
    Şi toată nădejdea-i la voi!

    Şi roşu, române, ţi-e steagul.
    Şi-un geniu e tâlcul, s-o ştii.
    Al neamului geniu, vezi-bine:
    E roşu de-o tristă ruşine,
    Că vremea-ndreptării nu vine,
    Că tot mai cu multe mânii
    Ne-ajunge voitul dezastru;
    Abisu-ntre galben şi-albastru —
    Satano, de unde ne vii?




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA