Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Cosbuc

    Un cântec barbar

    Voi laşi dătători de porunci,
    Mai râdeţi! Nevolnică turmă,
    Mai râdeţi, că-i râsul din urmă!
    S-apropie ziua! Şi-atunci
    Vedea-veţi, sălbateci barbari,
    Câmpiile voastre-necate
    De vuietul multor armate,
    Ca vuietul apelor mari -
    Veni-vom ca-n ziua de-apoi;
    Va plânge cu hohote zarea
    De cară, de cai, de strigarea
    Mulţimii pornite spre voi!

    Ieşi-vor din negru pământ,
    În zale de-argint cavalerii,
    Puternici ca grindina verii,
    Şi roibii cu nările-n vant
    Vor trece-n sălbatec galop
    Spre Roma! Şi miei vor fi leii,
    Fugi-vor de spaimă mişeii
    Cuprinşi de pornitul potop
    Spre Roma! Călcând pe cohorţi
    Răzbi-ţi-vom colosul de-aproape
    Şi nu va mai fi cine să-ngroape
    Mulţimea cea mare de morţi!

    Din Istru vom face pârâu,
    Să-l umpli, romane, cu sânge,
    Cu lacrimi pe care le-or plânge
    Nevestele neamului tău!
    Şi nu vei putea să mai pui
    În şiruri înfrânta-ţi armată,
    Şi-om face să fie odată
    Toţi corbii şi lupii sătui!
    Căci vultur să fii, un colos,
    Cu aripi de repezi furtune
    Şi cuibul în cer de l-ai pune,
    De-acolo noi da-te-vom jos!

    Ce-i viu sfâşia-vom în dinţi;
    Aprinde-vom templele tale;
    Vom naşte pustiul în cale;
    Vom face pe-ai voştri părinţi
    S-ascundă trufaşul lor chip
    În togă, plângând de ruşine,
    I-om trece sub furci caudine,
    I-om pune cu fruntea-n nisip.
    Si fără de milă, călăi,
    În faşe strivi-vom poporul,
    Şi mândri vom pune piciorul
    Pe gâtu-mpăraţilor tăi!

    Vom face cât cerul de nalt
    Mormanul cadavrelor crunte
    Şi munte vom pune pe munte
    Şi cerului da-vom asalt.
    Pe-al vostru Zalmoxe-pigmeu
    L-om prinde de barbă-nhăţându-l,
    Cu tronu-i cu tot răsturnându-l
    Din cer, căci acel Dumnezeu
    Ce lasă pe-al vostru pământ
    Să crească atâta urgie,
    Acela nu poate să fie
    Nici mare, nici tare, nici sfânt.

    Ah, dac-am putea măsura
    Pe cât ni-e de plină măsura,
    Vedea-vei ce multă ni-e ura,
    În ziua din urmă a ta!
    Că dacă voi toţi aţi muri
    De spaimele morţii nainte
    De-al nostru sosit, din morminte
    V-am scoate de-oriunde veţi fi!
    Şi răzbunătoarelor sorţi
    Le-am face cu palma dreptate,
    Căci feţele voastre le-am bate,
    Scuipându-ţi pe fiii tăi morţi!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA