Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Vântul

    De fete mari e lunca plină,
    Iar vântul, răsfăţat copil,
    S-apropie tiptil-tiptil
    De pe sub fagi, de pe colină.
    Şi fetele cu drag suspină:
    — "O, Doamne, Doamne, adă-ni-l!"

    Pe umeri blondele lui plete
    Tresar şi sar încetinel.
    El e frumos şi tinerel,
    Dar e sfios când e cu fete.
    Iar ele râd şi râd şirete
    Şi pe furiş privesc la el.

    El umblă ca la el acasă
    Şi-ascultă fetele ce zic;
    Mai rupe-n palme câte-un spic
    Şi răsfăţat apoi îşi lasă
    Pe spate capul şi nu-i pasă
    De fete şi de câmp nimic.

    Şi printre spice el şopteşte,
    Vorbind aiurea şi-alintat!
    Şi, cum se plimbă-n lung şi-n lat,
    Cu fetele să-mprieteneşte
    Şi din copil sfiios el creşte
    Flăcău întreg de sărutat.

    Apoi ca-n glumă el le prinde
    De mânecă, şi-aprins de dor,
    Îşi face joc prin părul lor,
    În urmă braţul şi-l întinde,
    Pe cea mai dragă o cuprinde
    Şi-o strânge către el uşor.

    Tot mai aprins, tot mai aproape:
    — "Să te sărut, drăguţo, vrei?
    Ce ochi frumoşi ai, viorei,
    Ca un întins adânc de ape."
    De el nu-i nici un chip să scape
    Şi-atâta lucru-n urmă ce-i?

    Ea stă la pieptul lui pierdută,
    Dintâi cu ochii la pământ.
    El zice-aşa câte-un cuvânt,
    Ea zice trei şi-l tot ajută,
    Şi uite-l, uite-l c-o sărută —
    Ei, vezi tu, fetele cum sânt!

    El a crezut că nu se poate,
    Şi iacă poţi! Dar să te ţii!
    E greu să dai de căpătâi
    Dar dacă dai, merg strună toate;
    Şi fata mult nu se socoate,
    Când pierde mintea cea dintâi.

    El o sărut-acum pe salbă,
    Şi fetele-mprejur se strâng!
    Dar e prea mult! Am să mă plâng
    La toţi vlădicii, să dau jalbă!
    Auzi, să duci tu lume albă
    P-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng!

    Ba ele-şi mai desfac şi sânul,
    Şi-n sân el li se joac-acum —
    Îl prind odată şi-l sugrum,
    Că prea s-obrăznici românul,
    Auzi, dar cine-i el, păgânul,
    Ca să-mi sărute fete-n drum?

    Nu ştie nimeni de-unde vine,
    Şi capu-i stă la sărutat!
    De-ar fi măcar de-aici din sat —
    Voi, câţi sunteţi flăcăi ca mine,
    Să-mi spuneţi voi acum, e bine
    Să faci ca vântul, nu-i păcat?

    Adică stăi! Ce fată moare
    Dac-o săruţi puţin? Da zeu!
    Cum aş voi să fiu mereu
    Un vânt şi eu, în zi cu soare,
    De-ar fi numai secerătoare
    O fată pe care-o ştiu eu!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA