Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Creţeanu

    Cântecul străinătăţii

    Rătăcesc în căi străine,
    De căminu-mi depărtat;
    Petrec viaţa în suspine,
    Pâinea 'n lacrămi mi-am udat.
    Fie pâinea cât de rea,
    Tot mai bine în ţara mea!

    Ah! în ţara mea frumosă
    Am lăsat tată iubit,
    Am lăsat mamă duioasă,
    Ce de plânsuri a albit.

    Vezi o culme muntenească
    Ş'o căsuţă de desubt?
    Este casa părintească,
    Unde laptele am supt.

    În dumbrava verde, deasă,
    O fecioară vezi trecând?
    Este-a inimei mireasă,
    Ce mă chiamă suspinând.

    La străini am stat la masă,
    Şi cu ei m'am ospătat;
    Dar gândind la mine-a casă,
    Lacrămi rîuri am vărsat.

    Cine ţara 'şi iubeste,
    Nu dă lumea pentru ea;
    Oh! atunci inima-mi creşte.
    Când gândesc a o vedea!

    Fericiţi câţi sunt aproape
    De căminul părintesc!
    D'oiu muri, voiu să mă'ngroape
    În pămîntul românesc.
    Fie piatra cât de grea,
    Tot mai bine în ţara mea!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA