Editura Global Info / Literatură

George Ranetti

Plugul şi tunul

S-au întâlnit un plug ş-un tun
Pe drumul unui mic cătun.
Şi drumul aşa strâmt era
Că nu putea
Pe el sa treacă decât unul.
Să treacă Plugu-ntâi sau Tunul?
În marea lor nedumerire
Şezură-n loc,
Dar Tunul, ţanţoş, c-o privire
Plină de foc,
Şi fulgere ţâşnind din ochi-adânci,
Se repezi şi dete-un brânci
Plugului, zicând:
— În lături, ţopârlan de rând!
Eu cel dintâiu să trec se cade;
Smerit iu urma să-mi mergi bade!
Dar Plugul spuse cu sfială:
— Prietene, fără-ndoială,
Pesemne eşti smintit, ori... Krupp?
Aş înţelege-o rugăminte;
Dar să-mi ordoni să treci-nainte?!
— Ordon! Iar de nu vrei, — te rup!
Ş-adaogă: — Nu mă cunoşti,
Desigur dacă îndrăzneşti
Porunci-mi să te-mpotriveşti
Eu-s fruntea falnicelor oşti,
Şi nu s-a-ncumetat nici unul
A umili pan-acum Tunul!
Nemernic Plug,
Eu aş putea
Doar c-o ghiulea
Să te distrug!
Ar fi să-ţi fac însă o farsă
Nedemnă de puterea mea.
Priveşte!
Şi, spune-mi, nu te îngrozeşte
Această gură ce foc varsă
Ca un balaur din poveşti?
Şi, spune-mi, nu te îngrozeşti
Când glasu-mi suna mânios
Ca trăznetul cel fioros?
Să-nfrunţi, tu, forţa mea haină,
Tu, vierme târâtor în humă?!
O, Plugule, asta-i o glumă!
Eu pot preface în ruină
Cetăţi cu ziduri seculare
Şi pot trimete la plimbare
Pe celălalt tărâm, o Plug,
Zecimi de mii de inşi !... Toţi fug
În faţa Tunului năpraznic!...
Zău, recunoaşte: fuşi obraznic!
Sărmanul Plug rămase o clipă
Îngândurat
Unui puternic îngâmfat
E greu să-i dai răspuns în pripă.
Dar, după ce se chibzui,
Grăi:
— Mărturisesc cu resemnare
Puterea ta este mai mare
O, Tun
Nebun!
Şi-şi închină faţa sa plânsă.
Mărturiseşte şi tu însă,
Ca şi eu deşi nu-s fălos,
Pe lumea asta-s de folos!
Urgia ta pustiitoare
Distruge sate si ogoare,
Ruina, jale şi pârjol!
Ş-atunci vin eu, Plug oropsit,
Şi dreg ce tu ai nimicit:
Colibele nefericite
Şi lanurile aurite,
Ca-n urma brazdei Plugului
Cresc spicele belşugului,
Şi nu-i pamânt mai mult bogat
Ca cel cu sânge îngrăşat!
Aşa vorbiră plug şi tun
Pe drumul micului cătun
Dar, iată, după un tufau
Le iese-n cale un ţăran
Care le zise: — Pace vouă!
Unelte sunteţi amândouă
De o potriva de utile:
Tu, mândre Tun, eşti vitejia,
Tu, Plug umil, eşti hărnicia!
Şi trebuie sa vă legaţi
Ca fraţi!
Şi, mai ales, să nu uitaţi
Ca eu ţăranu-n veci jertfit,
Ca mucenicul osândit
Să piară pe aprinsul rug —
Eu mânuesc şi tun şi plug!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA