Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Topirceanu

    Balada chiriaşului grăbit

    Trec anii, trec lunile-n goană
    Şi-n zbor săptămânile trec.
    Rămâi sănătoasă, cucoană,
    Că-mi iau geamantanul şi plec!

    Eu nu ştiu limanul spre care
    Pornesc cu bagajul acum,
    Ce demon mă pune-n mişcare,
    Ce taină mă-ndeamnă la drum.

    Dar simt că m-apasă pereţii, —
    Eu sunt chiriaş trecător:
    În scurtul popas al vieţii
    Vreau multe schimbări de decor.

    Am stat la mansardă o lună.
    De-acolo, de sus, de la geam,
    Şi ziua şi noaptea pe lună
    Priveam ca la teatru, madam!
    Când luna-mi venea la fereastră,
    Oraşul părea că mă cheamă
    Să-i văd în lumină albastră
    Fantastica lui panoramă...
    Mai sus, într-o cameră mică,
    Făceau împreună menaj
    Un moş, un actor şi-o pisică.
    Iar dincolo, jos, la etaj —
    O damă cu vizite multe
    Şi-alături de ea un burlac,
    Un domn serios de la Culte
    Cu cioc şi cu ghete de lac.

    De-acolo, pe-o vreme ploioasă,
    Mi-am pus geamantanu-n tramvai
    Şi-abia am ajuns pân-acasă:
    Pe Berzei, la conu Mihai.

    Ţin minte şi-acuma grădina,
    Fersetrele unse cu var...
    În faţă sta coana Irina
    Şi-n curte, un fost arhivar.
    Vedeai răsărind laolaltă,
    Un colţ luminos de ietac,
    Pridvorul cu iederă naltă
    Şi flori zâmbitoare-n cerdac...
    Pe-atunci înflorea liliacul
    Şi noaptea cădea parfumată
    Umplând de miresme cerdacul, —
    Şi-avea arhivarul o fată...
    Stam ceasuri întregi sub umbrarul
    De flori, aşteptând neclintit
    (C-avea obicei arhivarul
    Să sforăie noaptea cumplit).
    Târziu, când se da la o parte
    Perdeaua, părea că visez...
    Şi iar am plecat mai departe,
    De teamă să nu mă fixez.

    Străine privelişti fugare!
    Voi nu ştiţi că-n inimă port
    O dulce mireasmă de floare,
    Parfumul trecutului mort...

    Şi-am stat la un unchi, pe Romană,
    Ţiu minte... dar unde n-am stat?
    La domnul Manuc, o persoană
    Cu nasul puţin coroiat;
    La doamna Mary, pe Regală
    (O, cum mă ruga să nu plec!
    Mi-a scris chiar o carte poştală);
    Pe strada Unirii la Şbeck;
    Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;
    Pe Witing, pe Tei la Confort, —
    M-a dus pretutindeni puterea
    Aceluiaşi tainic resort.
    C-aşa mi-e viaţa — o goană,
    Şi astfel durerile trec...

    Rămâi sănătoasă, cucoană,
    Că-mi iau geamantanul şi plec!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA