Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Topîrceanu

    Balada morţii

    Cobora pe Topolog
    Dintre munţi, la vale...
    Și la umbra unui stog
    A căzut din cale.

    În ce vară? În ce an?
    Anii trec ca apa...
    El era drumeţ sărman
    Muncitor cu sapa.

    Oamenii l-au îngropat
    Într-un loc aiurea,
    Unde drumul către sat
    Taie-n lung pădurea.

    Și de-atunci, lângă mormânt,
    Plopi cu frunză rară
    S-au zbătut uşor în vânt,
    Zile lungi de vară.

    Soarele spre asfințit
    Și-a urmat cărarea.
    Zi cu zi l-au troienit
    Vremea şi uitarea.

    Dimineaţa ca un fum
    Urcă pe coline,
    Zvon de glasuri dinspre drum
    Până-n preajmă-i vine.

    Peste vârfuri lunecând
    În argint, condurii
    Înfioară când şi când
    Liniştea pădurii...

    Numai colo-ntr-un frunzar
    Galben în lumină,
    Stă pe-o creangă de arţar
    Pasăre străină.

    Stă şi-aşteaptă fără glas
    Parcă — să măsoare
    Cum se mută, ceas cu ceas,
    Umbra după soare...

    *

    Astfel, tot mai neștiut
    Spre adânc îl fură
    Și-l îngroapă-n sânu-i mut
    Veşnica Natură.

    Vara trece; pe cărări
    Frunza-n codru sună.
    Trec cernite înserări,
    Nopţi adânci cu lună.

    Iar când norii-nvăluiesc
    Alba nopții Doamnă,
    Peste groapa lui pornesc
    Vânturi lungi de toamnă...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA