Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Topîrceanu

    Catrene

    „N-o să mai iubesc", zisese
    Biată-mi inimă naivă,
    Dar văzându-te pe tine,
    A căzut în recidivă.

    *

    Supărările iubirii
    Sunt ca ploile cu soare:
    Repezi, dar cu cât mai repezi
    Cu atât mai trecătore.

    *

    Musafiri la mine-acasă,
    Fără să-i poftesc vreodată,
    Am un şoarec, doi păinjeni
    Şi, din când în când, o fată.

    *

    La fereastra ta-mi zâmbiră
    Toate florile din glastră,
    Numai floarea cea mai dulce
    A fugit de la fereastră.

    *

    Cum pierzi noaptea cu cititul!
    Am trecut din întâmplare
    Şi-mi venea, aşa, să intru
    Şi să suflu-n lumânare...

    *

    Zici că la război, iubito,
    Vii cu mine fără preget...
    O, dar cum plângeai asară,
    Când te-ai înţepat la deget!

    *

    Greu mi-i, dragă, fără tine
    Şi te chem de-atâtea ori, —
    Nu din zori şi până-n sară,
    Cât din sară până-n zori...

    *

    Multe-i spun când nu m-ascultă,
    Dar tresar şi tac din gură
    Când, c-un zâmbet, îşi ridică
    Ochii de pe cusătură.

    *

    Ochii negri, faţa albă
    Păr întunecat şi mare,
    Inima — un sloi de gheaţă.
    Alte semnalmente: n-are.

    *

    Draga mea, fără cuvinte,
    Doar din ochi pricepe toate.
    Numai cât mă uit la dânsa
    Şi-mi răspunde: „Nu se poate!"

    *

    „Toate-s vechi", a zis poetul...
    Chiar şi cântecul acesta
    A mai fost, odinioară,
    Publicat în Zend-Avesta.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA