George Topîrceanu

Din prag

Ca steaua serii,
Mă sting în noapte,
Şi noaptea creşte
În jurul meu,

Când tot trecutul
În suflet moare,
Coboară-n urmă-i
Pustiul greu...

Icoană scumpă
Din alte vremuri,
Îmi pari acuma
Un vis pierdut...

Vin’ mai aproape,
Dă-mi mâna albă
Şi ochii negri
Să ţi-i sărut!

Aripa morţii
Aruncă umbre
Pe nenorocul
Celor învinşi.

Străin de toate,
Simt cum se lasă
Genele grele
Pe ochii stinşi...