Editura Global Info / Literatură |
George Topîrceanu
Fabule mici pentru oameni mari
Omul şi raţa
Unui om, săracul, într-o dimineaţă,
I-a murit o raţă,
Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat,
Când văzu că-i moartă cu adevărat.
Dar la scurtă vreme, în aceeaşi lună,
I-a murit şi soacra — tot de moarte bună...
Morala:
Să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie:
După întristare, vine bucurie.
Doi prieteni
Un beţiv din lumea toată
(Care se numeşte Nae),
Ce fusese rupt odată
De nevastă-sa-n bătaie,
Auzind cum că nevasta unui prieten i-a cârpit
Şi aceluia o palmă, foarte mult s-a veselit...
Morala:
Râde ruptul de cârpit.
Cin’ s-a fript cu ciorbă...
Fratele nevestei unui negustor
A venit odată pe la casa lor,
Zicând că la noapte, mâine, cine ştie,
Are gând să plece în călătorie
Şi că, prin urmare,
Vrea să-şi sărute sora la plecare.
— Ba să nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat bărbatul, că intri-n belea!
— Şi de ce să nu pun gura, măi cumnate,
Când ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate?
— Poţi să-i fii şi tată! zise omul scurt, —
Cin’ s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt.
Văduva şi piticul
Zice că demult, odată,
Un pitic s-a însurat
Cu o văduvă bogată,
Ce fusese măritată
Cu un mare om de stat.
Şi-o fi dus ea, altădată, o viaţă mai tihnită,
Dar la urmă şi piticul a făcut-o fericită...
Morala:
Cu muncă şi cu răbdare,
Poţi face cât unul mare.
Măgarul în grevă
Un măgar s-a pus în grevă, nu se ştie pentru ce...
Eşti folositor, vezi bine,
Dar să nu crezi că pe lume nu se poate fără tine.
Microscopică
Când pleca odată la război un om,
I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:
— Du-te la bătaie, pentru ţară mori,
Şi-ţi va da nevasta un copil din flori.
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut să plece,
Deci a fost la urmă, fiindc-a dezertat,
Condamnat la moarte şi executat.
Morala:
Cine crede tot ce-i spui
Este vai de capul lui.