Editura Global Info / Literatură

George Topîrceanu

Fantezie de toamnă

Acesta-i un cântec pe care de mult
Am vrut să vi-l cânt dumneavostră.
Natura-l repetă cu aspru tumult.
Acesta-i un cântec pe care-l ascult
Cu nasul lipit de fereastră.

Ca vechiul ceasornic cu muzică, port
Cântare latentă în mine.
Se pune-n mişcare un tainic resort
Şi-mi cântă romanţa trecutului mort
În freamăte lungi de suspine.

Cu crengile ude şi fără veşmânt
Salcâmii la poartă se-ndoaie.
Pe stradă se plimbă iernaticul vânt
Şi fluieră-n tactul aceluiaşi cânt
Şi plânge cu lacrimi de ploaie.

În casă tac toate. Un singur covor
Atacă, pe nas, uvertura.
Şi cărţile toate-l urmează în cor,
Începe să cânte întregul decor, —
Ceasornicul bate măsura.

Şi-acuma-i un cântec adânc, ne-ntrerupt:
Dulapul cu-o aripă frântă,
Şi patul, şi soba, şi scaunul rupt,
Şi vechile cadre cu flori dedesubt
Se uită la mine şi cântă.

Ca undele mării izbite de dig
Pereţii-mprejur fredonează...
Şi numai o muscă surprinsă de frig
Pe masă, alături de-un rest de covrig,
Cu labele-n sus, hibernează.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA