Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Topîrceanu

    În loc de prefaţă

    Unui confrate

    Tu nu-nțelegi, Zoile, râsul meu...
    Într-un oraș din asfințit, departe,
    Cu mult negoț și știutori de carte,
    Trăia pe vremuri un sărman evreu,

    Anume Baruch... Fire de elit,
    În lume viețuind ca-ntr-un pustiu, —
    Știa să taie sticlă poleită
    Și toți nerozii îl credeau geamgiu.

    Dar timpul suflă limpede ca vântu
    Și Moartea le-a grăbit metamorfoza:
    Pe toți făcându-i una cu pământul,
    A transformat pe Baruch — în Spinoza.

    Tu nu cunoști, Zoile, gândul meu...
    Din tine-ntreg tu faci literatură.
    Oferi în studiu mica ta structură,
    Naiv și comic, ca un crustaceu.

    Ești tulbure, dar fundul ți-i aproape;
    Aveam și eu (pe când mă dam pe gheață)
    Obscuritatea ta — de suprafață,
    Și profunzimea ta — de două șchioape.

    Iar azi lirismul meu e clar, vezi bine,
    Căci tuturor își dăruie secretul,
    Dar ca să poți citi cândva în mine
    Tu nu-mi cunoști, Zoile, alfabetul.

    Zadarnic dar ne-amestecă vultoarea,
    Noi nu putem urma același țel...
    Și dacă totuși ți-am făcut onoarea
    Acestor aspre stihuri de oțel, —

    Când îmi citești poemele și proza
    Gândește-te la geamul lui Spinoza.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA