Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Topîrceanu

    La vânătoare

    Decorul

    Sus, pe dealuri, Toamna pune
    Mirişti galbene-n lumină,
    Arături ca de cărbune
    Şi mohoare de rugină.

    Rânduri-rânduri, spre câmpie
    Se perindă nori de plumb
    Peste larga simetrie
    De coline cu porumb.

    Iar când soarele străbate,
    Luminând peisajul vast
    De dreptunghiuri colorate
    Într-un limpede contrast,

    Saltă-n valuri jucăuşe
    Şi foşneşte lung sub soare,
    Cu mătasă la pănuşe,
    Mămăliga viitoare...

    Un iepure

    Scurt, mohorul a foşnit...
    Şi spre neagra arătură
    Într-o clipă s-a ivit
    Un măgar-miniatură!

    Din căpiţă sare pleavă,
    Sar gunoaie dintr-un snop.
    Puşca scoate fum pe ţeavă
    Şi porneşte ca un dop...

    A căzut... ba nu! Din goană,
    Mic, elastic şi urgent,
    Lâng-o tufă de simziană
    A făcut un compliment.

    Spre porumb acum s-abate...
    Un scaiete zăpăcit
    Îl întreabă: — Ce e, frate?
    — Sunt teribil de grăbit!...

    Alungat ca de furtună,
    Cu picioare de lăcustă,
    Se destinde şi s-adună
    Peste-o mirişte îngustă.

    Ca o minge se prăvale,
    Se coboară şi se suie
    Prin hârtoapele din vale:
    Uite-l — nu e, uite-l — nu e!...

    Liniştea coboară iarăşi
    Peste ţarinile moarte...
    — L-ai scăpat! zice-un tovarăş.
    — Mi-a sărit cam de departe...

    Masa

    Din văzduh abia s-aude
    Ţipăt jalnic de prigorii...
    Cu ciubote mari şi ude
    Stau la masă vânătorii.

    Toţi cu puşca lângă geantă,
    Guralivi şi orăşeni,
    Pun o pată discordantă
    Pe căpiţa de strujeni.

    Şi e frig, şi toţi îngheaţă...
    Şi din când în când nu strică,
    Începând de dimineaţă,
    Câte-un strop de săcărică...

    — Într-o toamnă, zice unul,
    La un capăt de răzor
    M-am oprit să scot tutunul...
    Când, de jos, de la picior,

    Fără veste văd că-mi sare
    Un şoldan cât un viţel,
    Şi stârneşte-n goana mare
    Alţi vreo şapte după el!

    Trag cu ploaie în grămadă,
    Fără să ţintesc deloc...
    Cine s-aştepta să-mi cadă
    Patru iepuri dintr-un foc?...

    — Astea sunt invenţii pure...
    Mie mi s-a întâmplat,
    La o goană-ntr-o pădure,
    Un mister adevărat.

    Nici nu m-aşezasem bine,
    Stam cu puşca subsuoară...
    Când deodată lângă mine
    Se opreşte-o căprioară.

    Stă şi-ascultă, imobilă...
    Eu atunci — mă ştiţi cum sânt —
    M-a cuprins un fel de milă:
    Am oftat... şi-am tras în vânt.

    Când văzu că „umplutura"
    Trece fără s-o atingă,
    Ea şi-a-ntins la puşcă gura
    Şi-a-nceput... aşa s-o lingă...

    — I-auzi colo, ce curaj, mă!
    Asta şi-a-ntrecut perechea!
    ... Buruienile din preajmă
    Trag şi ele cu urechea.

    Un măceş de două şchioape
    Zice-n taină unui spin:
    — Dumneata eşti mai aproape,
    Ia-l de mânecă puţin!

    La întoarcere

    Vântul curge spre câmpie
    Transparent şi uniform.
    Toate ierburile-nvie,
    Toate ţarinile dorm.

    Ici şi colo se ridică
    Câte-un nour alb de praf...
    Străjuind şoseaua mică
    Stâlpii rari de telegraf

    (Tot mai singuri, ceafă-n ceafă,
    Suluri vinete de fum
    Lungi ca gâturi de girafă),
    Înşiraţi pe lângă drum,

    Spre oraşul plin de turle
    Stau privind c-un aer tâmp...
    Şi deodată-ncep să urle
    Că-i apucă noaptea-n câmp.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA