Editura Global Info / Literatură

George Topîrceanu

M. Sadoveanu

„Hm! făcu primarele, ridicându-se în capul oaselor. Vinul Corjoaii este bun, care nu se mai află...”

În tăcerea odăii, luna sclipea cu luciri tainice pe podele. De undeva, dintr-un ungher, se auzi un zgomot nelămurit; un cocoş trâmbiţă prelung, departe.

„Hm, bun! Care va să zică iar m-am îmbătat. Straşnic m-am îmbătat! Sunt un ticălos...” rosti el încet, c-o mlădiere de durere în glas. Se coborî din pat, deschise fereastra. Apoi zâmbi şi-şi clătină capul cu amărăciune.

Aburiri de răcoare îi mângâiau obrazul. Din livadă pătrundeau domol înfiorările nopţii. Lilieci negri treceau prin pulberea de argint a luminişurilor. O învăluire uşoară de vânt mişca frunzişul şi prin ţesătura de ramuri luna strecura fâşii palide de lumină. În depărtare, ca nişte văluri de ceaţă pluteau peste întinderi.

Primarele răsuflă adânc miresmele nopţii şi rămase aşa, ca-ntr-o visare, cu ochii aţintiţi în lună.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA