Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Topirceanu

    Otilia Cazimir: Ariciul

    Aseară, prin grădina amorţită,
    Din tufe de pelin cu frunze mici
    A apărut în taină un arici, —
    O mică vietate ghemuită.

    Copiii l-au zărit de pe cerdac
    Cum se mişca domol pe sub gutui,
    Şi toţi au alergat în jurul lui.
    Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
    Cum îl prinsese vremea pe cărare, —
    Ca o perniţă sferică în care
    O fată rea, ca să se joace,
    A-nfipt o sumedenie de ace.
    Băteau copiii din vătrai şi cleşte,
    Dar el tăcea, săracul, ca un peşte,
    Şi doar fiori de groază, când şi când,
    Treceau pe trupuşorul lui plăpând...

    Am alungat copiii să se culce
    Şi-n înserarea limpede şi dulce
    Ce se lăsa din cer încetinel,
    Am stat acolo, singură cu el.

    Şi mă-ntrebam pe gânduri: Oare, cum
    A fost făptura-i la-nceput de lume?
    Din care veacuri înecate-n fum
    Porni el oare, ca un scai, la drum,

    Să se oprească-n dreptul meu anume?
    Ce vânt vrăjmaş şi mohorât
    Ca pe-un măcieş pitic l-a scuturat,
    De-a mai rămas dintr-însul doar atât:
    Un ghem de spini, ostil şi speriat?

    O fi având el oare pui?
    Mă-ntreb, deşi nu pot pricepe:
    Cum sug ei oare, fără să se -nţepe
    În ghimpii lui?...

    *

    Când a simţit că-i singur doar cu mine
    Şi nici un duşman dinspre casă nu mai vine,
    A scos cu frică de sub el
    Un bot timid şi mic, ca de căţel,
    Şi cu instinctul lui obscur
    A explorat terenul împrejur.
    Şi-abia ciulindu-şi ţepile pe spate, —
    Pe sub petunii grele de parfum,
    Atras de noapte şi singurătate
    Şi-a căutat încet-încet de drum...
    S-a mai oprit în magheran o dată
    Ca sub îndemnul unei tainice porunci,
    Apoi a dispărut pe sub poiată...

    Şi nu l-am mai văzut deloc, de-atunci...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA