Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Topîrceanu

    Ripostă

    Unui gazetar care cerea să fiu spânzurat


    Vrei să mă spânzuri, vasăzică?...
    Când te-am citit, în adevăr,
    Îţi dau cuvântul că de frică
    Mi s-a zbârlit un fir de păr!

    Cum? Ţi-a venit aşa, deodată,
    Netam-nesam?
    Păreai un om cu judecată —
    La asta nu mă aşteptam.

    Te-ai supărat şi-ţi pare rău
    Că-s încă viu?
    Păcat că eşti de la Tazlău,
    Păcat că trebuie să-ţi scriu!

    Dar asta-i datoria mea:
    Să dau cu zacherlină-n proşti.
    Talent avem — o recunoşti.
    Atunci, păzea!

    Păzea, să nu dai de ruşine,
    Să nu te strâng într-un sonet.
    Să nu te spânzur eu pe tine
    De-un epitet!

    Păzea, că muza mi-i fecundă
    Şi când te-oi prinde nu te scap:
    Cu şapte rime pe secundă
    Îţi dau la cap!

    Păzea, să nu te-aştern pe-o filă
    Şi-n roca unui vers masiv
    Să te-ncrustez definitiv
    Ca pe-o fosilă!

    Păzea, să nu-ţi înfig în coastă
    O epigramă ca un cui.
    Să-ţi sparg în cap o odă proastă,
    Să faci cucui!

    Să nu-ţi arunc în ochi o stanţă
    Cu versuri mici,
    Să nu te ard de la distanţă
    C-un hexametru ca un bici!

    Şi-apoi, în hazul galeriei,
    C-un vers subţire ca un ac,
    Pe frontispiciul Veşniciei
    Să te fixez ca pe-un gândac!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA