Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Gheorghe Asachi

    Giudecată nouă a lui Paris

    Între timpul vechi ş-acuma, oare cine nu-nţălege
    Că e mare diferire la nărav, la gust şi lege?
    Plin de gară şi proţesuri neastâmpăratul om,
    Astăzi pentru milioane, dar atunce pentr-un pom.
    Ca femeia-atunci şi zâna
    Să se laude au voit,
    De aceea s-au sfădit
    Iuno, Venus şi Atina.
    Pentru asta, la un munte, care Ida se numea,
    Unde Paris, păstor tânăr, turma sa de oi păştea,
    Au venit pe-ascuns tustrele,
    Ca să giudece pre ele
    Şi la mai mândră femeie
    Dorit pomul ca să deie.
    Deci l-acela păstorel,
    Tânăr, blând şi frumuşel,
    Toate zânele jaluze
    Se ruga prin ochi şi buze.
    Una minte-i giuruia,
    Alta averi i hărăzea,
    Iar a treia mult favor
    La frumuseţă şi l-amor.
    Abia Paris au ochit
    Pe-ntriita cea minune,
    Avere-au dispreţuit,
    N-au voit înţelepciune,
    Ce frumuseţei pom au dat.
    Însă azi,
    Un aşa caz
    În alt feli s-au giudecat,
    Nu-ntre munţi, c-acel cioban,
    Ci şezând pe un divan;
    Paris, de modernă lume,
    Care-noată în parfume,
    Vede-ntrând la el trii zâne,
    D-osăbite daruri pline,
    Cea-ntăi, aspră la figură,
    I-au zis: "Te voi înzestra
    Cu înaltă-nvăţătură,
    De soţ dacă mi-i lua!"
    Abie-au zis, ş-a doua zână,
    Chiar ca Vinera frumoasă,
    Au intrat de graţii plină,
    Şi sub genele umbroase
    Două stele-i scânteia.
    Mult nu cred c-a fi zis ea,
    Că triumful unei fete
    E d-agiuns ea să s-arete.
    În asemene minut
    Cel mai drept giudecător
    Paragraf-ar fi pierdut.
    Chiar ş-al nostru matador,
    Pe când sta ca fermecat,
    Zân-a treia au intrat.
    Era asta grăsulie,
    De ani nu pre timpurie,
    Era-n rochie strălucită,
    Dar la faţă cam urâtă,
    Şi în spate, ascuns de vel,
    Firea-i dădu un muncel.
    Mare nas, cam roşă coamă,
    Dar de tot îmbrilantată,
    Şi-n casetă ferecată
    D-olandeji ducea o soamă.
    "Toate aceste, ea zicea,
    Cu mine-mpreună ia!"
    De departe apoi ţinea
    De noblesă-un pergament
    Şi-n rezervă, iată vine
    Un decret de prezident.
    Văzând haruri sunătoare,
    Titluri, preţioase-odoare,
    Acest Paris, plin de fum,
    După moda de acum,
    L-Afrodita şi Atină,
    Cu politică să-nchină;
    Pre cap pune a sa marcă,
    Buzunarii îi încarcă,
    Şi spre a fi deplin ferice
    În giug pune a sa cerbice.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA