Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Gheorghe Asachi

    Iepurile şi amicii săi cei mulţi

    Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită,
    Decât s-aibi amic de suflet ş-o femeie-nduioşită.
    De iubeşti pe mulţi deodată, la mulţi dacă te închini,
    Agiutori nu afli în nime când nevoile îţi vin.

    Un sur iepure odată,
    De o fire minunată,
    Între iepuri filantrop,
    Trăind viaţa în galop,
    Cât putea pe fiecine cu ceva îndatorea,
    Şi pe vita mică-au mare văr şi frate o numea.

    Într-o zi de dimineaţă,
    Sorbind roua din verdeaţă,
    Iac-aude prin strâmtori
    Buciumând pe vânători,
    Şi haliciul din seneaţă,
    Îi trecu pe la musteaţă.

    Cum că-i foarte slut la Prut
    Sărmănelul acum vede;
    Fără-a pierde un minut,
    În călcăii lui se-ncrede.
    Se rădică-n două, aleargă,
    Tremură chiar ca o vargă,
    Stă, răsuflă-un pic, ascultă,
    Mânat iar de spaimă multă
    Prin râpi fuge şi tufari.
    A lui urme ca să-nşele,
    Face multe vârtejele,
    Pănă scapă de ogari,
    Ş-obosit de fugă, acum
    Se lungeşte chiar în drum.
    Ah, ce dulce bucurie
    În cumplit-acela val
    Au simţit, când pe câmpie
    Alergând văzu un cal.
    Zisu-i-au deci: "Frăţioare,
    Ca să scap de vânătoare
    Să te-ncalec puţinel,
    Sprinten tu, eu uşurel,
    Este-a cailor virtute
    Pe vecinul său s-agiute!"

    Nechezând calul îi zice:
    "Vei da gios de pe cerbice!"
    De aceea-alege-n urmă.
    Călăuz mai bun din turmă.
    Vinea taurul cel gras,
    Însă cu mai iute pas.
    Pre el iepurile giură
    Ca să-l scape de friptură.

    Cornoraticul vecin
    I răspunsă c-un suspin:
    "În secretu-ţi spun că-n luncă
    Mă aşteaptă-o mândră giuncă;
    Şi tu iepure galant
    Datoria ştii d-amant!"

    După taur vine-apoi
    Un bătrân bărbos căproi,
    Dar nici ista vra să-l ducă,
    Zicând că la mers hurducă.

    Iată că-ntre cii ce trec
    Vinea ş-un lânos berbec;
    Ce şi el ceru iertare
    Că de-agiuns povoară are,
    Ş-apoi giocuri de noroc
    Nu vra peste-al său cojoc.

    Spre viţelul care rage
    Bietul iepure se trage
    Ş-agiutori ceru duios
    De la vărul credincios.
    "Să mă-ncaier, zisă,-acum
    L-aşe certe de pe drum?
    Sinior iepure, ţ-oi spune
    Razim în mine nu pune,
    Când bătrânii din cireadă
    Nu s-amestecă la sfadă.
    Că sunt fraged, tu ştii bine;
    Plânge-voi deci după tine,
    Şi-n pieire timpurie
    Mângâierea asta-ţi fie!
    Mă despart de tine greu,
    Că ogarii vin, aleu!"




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA