Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Gheorghe Asachi

    În unire stă tăria

    Nu-n zădar e scris pe aur
    În latinelor rostire:
    Crescunt parvae res concordia
    (Lucruri mici cresc prin unire);
    Făr-unire nu-i vârtute
    În familii, nici în stat,
    Cum esemple mii trecute
    De agiuns au arătat.
    Un părinte bătrân foarte,
    Propiet acum de moarte,
    Vrând uni pe fiii săi,
    Zis-au lor: "Blem, feţii mei,
    Cercaţi dac-a frânge poate
    Cel mai tânăr dintre voi
    Ceste dărzi unite toate,
    Iar în urmă spune-voi
    Ceea care tari le face."
    Din fii unul le-au luat,
    Dar zădarnic au cercat,
    Şi dând altui mai ghibace
    Întrunit acel baston,
    Zis-au: "Eh, de eşti Samson!"
    Şi acestui opinteală
    Au dat numelui sminteală.
    Mai cercat-au fiul mic,
    Ce şi el n-au frânt nemic.
    Cu toţi timpul lor pierdură,
    Că unite-n legătură
    Nici o dardă nu s-au frânt.
    Atunci tatăl lor li zice:
    "Moale braţe văd aice;
    Să v-arăt ce încă sânt
    În asemene-ntâmplare!"
    Dar când astă lăudare
    O ieu fiii lui drept şagă,
    Bătrânelul tremurând
    Întăi dărzile dezleagă
    Şi le frânge-apoi pe rând,
    Zicând: "Fie-vă de ştire
    Că puterea stă-n unire.
    Deci şi voi, o, fiii mei,
    Într-un cuget fiţi tustrei,
    Unul altui de-agiutori!"
    Cât trăia bătrânul lor
    Li-nnoia adeseori
    Acest sfat mântuitori,
    Şi-n minutul de pe urmă,
    Care firul vieţei curmă
    Cu o inimă ş-o gură
    Fiii lui unirea-i giură.
    După aceasta au găsit
    Multe-averi de moştenit,
    Dar plântate-n socotele
    Şi-interesuri având grele.
    Flămândă se-ndeasă-ndată
    De vecini şi veri o ceată.
    Unii fac pretenţii-n bani,
    Alţi în sate şi-n ţigani,
    Însă-a fraţilor unire
    Este scut de mântuire
    Ş-apărându-se-mpreună
    Teferi stau în grea furtună.
    Dar duioas-armonia lor
    N-au avut un trainic spori;
    Deşi sângele-i îmbină,
    Egoismul îi dezbină.
    La-mpărţelele averii
    Unul darmă pe celalalt,
    Cu vecinii atunci verii
    Înnoiesc a lor asalt
    Şi aflând pe tustrei fraţi
    Între sine dezbinaţi,
    Strămoşasc-a lor avere
    Se împrăştie şi piere.
    Venindu-li-n urm-aminte
    Pilda bunului părinte,
    Despre cele dărzi legate,
    Dezunite-apoi sfărmate,
    Dorea fieşcare fiu
    A-i urma, dar pre târziu!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA