Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Gheorghe Asachi

    Învăţătorul şi urmaşii săi

    Alegorie


    Cătră-apostolii săi zis-au dinioară Domnul lor:
    "Cel ce vra a fi cu mine de-astăzi fie-mi următori.
    Calea noastră va să fie
    Spre cerească-mpărăţie..."
    Un stol mare, strigând, vine:
    "Unde-i merge, noi cu tine!"
    Cu un zâmbet Domnul pasă
    Înainte prin pustiu,
    Călătorii se îndeasă
    Să s-adăpe la vreun riu.
    Vântul cald, focosul soare
    A lor frunte a umplut
    De arine, de sudoare,
    Deşi nu prea le-au plăcut,
    Pănă-n seară a suferit.
    Umbra când i-a răcorit,
    "Doar aicea vom mânea",
    Între dânşii toţi şoptea.
    Însă Domnul urma-n cale
    Preste râpi şi preste vale,
    Pe loc unde rareori
    A păşit cu călători.
    Următorii suspinau,
    De spini unii s-aninau,
    Zicând: "Pasă cel ce-a vre
    Pe această cale gre!"
    Altul şede peste-o piatră
    Cugetând la a sa vatră,
    Unul pe iarbă s-întinde,
    Altul gustă a lui merinde,
    Din drum alţii se abat,
    Însă Domnu-i neschimbat;
    În tunericul pământ
    Nici le zice vrun cuvânt
    Apoi când s-a luminat,
    Faţa sa a înturnat.
    Din câţi vrură a se-ntrece,
    Văzu numai doisprezece.
    "Adevărul vouă zic",
    Zis-atunci cu duioşie,
    "În astă călătorie
    Numărul nostru e mic.
    Mulţi chemaţi, aleşi puţini!
    Cel ce-n cale se-ngreuiază
    Pintre stânci şi pintre spini
    Şi cuvântu-mi nu urmează,
    Niciodată va să vie
    În cereasca-mpărăţie!
    "




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA