Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Gheorghe Asachi

    La moartea părintelui meu

    Unde tristul vers afla-voi, d-unde voi lua cuvinte
    Să espun a mea durere ş-acel plâns în care înot?
    Amar mie, soarta crudă, am pierdut pe-al meu părinte
    Sărimanii mângâierea, iar Moldova-un patriot!

    Al bisericei podoabă, el fu amvonei mândrie,
    Câte ori prin blânde zise, prin cuvânt învingător
    Storcea de la inimi crude lacrimi de înduioşie
    Şi-nfrâna pornirea oarbă a-nvitatului popor!

    Când tuna preste Moldova a resbelului furtună,
    Ce omoruri, prăzi şi lacrimi în ţară a semănat,
    Când lucea preste ruine crunta-Asiei Semilună,
    El cu crucea şi cuvântul un tirumf sânt a purtat.

    Întru fapte lăudate şi virtuţile mărite
    Simţitorul nobil cuget de văpaie-aprins i-a fost.
    Pentru muzile române a lui case umelite
    Şi străinului nemernic era purure-adăpost.

    Din a Proniei chemare, ce pre om a pus aice
    Să lucreze împreună cătră scopul ei cel sânt,
    Îndrepta el pe junimea întru calea cea ferice,
    Ce conduce l-altă viaţă prin tunericul mormânt.

    Consacra bunul părinte a lui zile mai senine,
    Cu furtuna bătând luptă pe-al vieţei ocean;
    Ca pre fiii săi să crească, n-a cruţat nice pre sine,
    Cum cu propriu sânge-adapă pe-ai săi fii un pelican.

    Dacă din a sale pârge, macar p-un singur grăunte
    Cuvântatu-l-au de bine înduratul Dmnezeu,
    Trist, dar plin de cunoştinţă, rog cu umelită frunte:
    Deie-i ceriul lin răpaos, mie-nsufle-mi gândul său!


    1825




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA