Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Gheorghe Asachi

    Musca şi carul

    La ocazia compunerei Regulamentului organic
    Bucureşti, 1830

    La amiază, pe căldură,
    Se urcau pe drum la munte
    Şase harnici cai de frunte
    Înhămaţi la o trăsură.
    Spre-a o face mai uşoară,
    Toţi drumeţii se coboară;
    Caii însă asudau,
    Opinteau şi iar mai stau,
    Când o muscă foarte iute
    Au venit să le agiute.
    Bâzâind pe ii îndeamnă
    Şi prin aer drum' l însamnă;
    Unde coama nu agiunge
    Pe rând caii tot împunge.
    Carul dacă naintează,
    Crede că-nsaşi ea l-au tras,
    Şi-nmândrită-apoi s-aşază
    Cărăuşului pe nas.
    Iar de stă la vre o râpă,
    Musca-atunci se face foc:
    Zboară,-mpunge,-njură, ţipă
    Că stau roatele pe loc,
    Ca bătrânul capitan,
    Ce în cruntă bătălie
    Cătră un asalt îmbie
    Pe aprodu al său oştean.
    Mai oftează musca mică
    Că povara nu-i rădică
    Şi că dintre călători
    Nu-i dă nime agiutori,
    Dar l-a sa bâzâitură
    Nici pic caii iau aminte,
    Ci păşind tot înainte
    Suie-n deal cea grea trăsură.
    Atunci musca, stând, li zice:
    "Să ne răsuflăm aice
    Dup-atâta osteneală!"
    Ş-apoi fără de sfială
    Li mai cere legiuită
    Pentru lucru mulţămită.

    Aşa unii multe ori
    Se îndeasă la o treabă,
    Unde-s pre sârguitori
    Şi la vorbă şi la grabă,
    Dar în faptă-s chiar bufoni,
    Minciunoşi şi fanfaroni.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA