Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Gheorghe Asachi

    Osânditul în groapa ocnelor

    când, în 16 august 1851, a cercetat-o prinţul Grigorie Ghica


    "Prin farmecul demonilor
    Ş-a lor ademenire,
    În inimă-amorţitu-mi-au
    Tot simţul d-omenire.

    Prădat şi de religie,
    De lege, de ruşine,
    Despreţuit-am oamenii,
    Pre făcători de bine.

    Credeam că orice dregere
    De patimă se iartă,
    Dar iacă-a mele crimine
    Cumplit acum se ceartă.

    Din dulce sân a fraţilor,
    Unde eram ferice,
    În prada pătimirilor
    Zac osândit aice.

    Mi-i stâns al patriei soarile,
    Nu văd lucor de stele,
    Nu simt pădurei freamătul,
    Miros de floricele.

    Cântarea dulce-a paserei,
    Nici murmurul de unde
    Sau viersul mândru-a doinelor
    Aici nu mai pătrunde!

    A me zi-ncep făcliile
    Ce munca-mi luminează,
    Pre ea o strâng sudoarile
    Ce stratu-mi rourează.

    N-aude-aice inima
    Cuvânt de vro plăcere,
    Şi raza mântuirilor
    Din ambe lumi îmi piere!

    Blăstămul companionilor
    De crime şi de soarte
    Mi-i mângâierea singură
    În viaţă şi în moarte."

    Aşa-n genunea ocnelor
    Un osândit suspină,
    Deodată când tunericul
    Răzbate o lumină.

    Ş-un son din sfera ceriului,
    Cu dulce armonie,
    Prin buza Domnitorului
    Răsună-n vizunie:

    "Poarte obeze crimenul,
    Dar omului, să vie
    În braţele virtutei iar,
    Deschisă calea-i fie!"




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA