Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Gheorghe Asachi

    Privegherea ostaşului moldovan

    stând în viglă pe râpa Dunărei, când din altă parte urma epidemia egipteană, la 1837

    Meditaţie

    Pe a muntelui verzi plaiuri a ei umbre noaptea-ntinde,
    De tăcerea cea adâncă orizonul se cuprinde;
    A pădurei tristul freamăt, râul care murmura,
    Prin acordul melancolic pe natură-adormita;
    Dar pe-o stâncă înălţată singuratic priveghează
    A Moldovei militarul pentru-a ţărei sale pază.
    A lui arme lucitoare prin tuneric fulgerau,
    Şi a coifului său coame de zefir se legănau;
    Pasul lui în tact şi graiul: cine vine? 'mpregiur tună
    Şi eho în depărtare la puternic ton răsună.

    Deş-aiure cruntul Aris mii soţii a văduvit,
    Iar Belona cu făclie secerişuri a stârpit,
    A lor furie-nvărvărită, buciumul cel de aramă,
    Pe-a Moldaviei junime la resbel încă nu cheamă,
    Că pământul ce-n pericoli în vechime a stătut
    Se acopere acuma cu-a ostaşilor săi scut.
    Chiar ca tânăr pui de vultur, ce-n esemple se îndeamnă
    A sumeţei sale maice la zbor drumul când însamnă
    Stând în viglă, este-ostaşul celor răi înfrânător
    Ş-a Igeei europee credincios apărător,
    Că-n obeze ferecate p-egipteanul monstru ţine,
    Ce mugind se zbuciumează pe a Dunărei arine
    Şi din gură-nveninată vărsând moarte-nfricoşat
    De mii sfere inocente undele s-a încruntat.

    Priveghind ostaşul postul în a nopţei tunecime,
    Aripata sa gândire se întoarnă la vechime,
    La eroii ce stătură în strămoşilor pământ,
    Ale cărora cenuşă zace-acuma în mormânt.
    De respect plin de mirare cugetează l-a lor nume
    Şi esemple de virtute care-a făptuit în lume.
    Dac-a soartei grea povară multe veacuri a purtat
    Şi a patriei mântuire cu sânge-a răscumparat,
    Răzămându-să în Pronie ş-a părinţilor credinţă,
    Prin ei dacă ţara încă a păstrat a sa fiinţă,
    Nu-i virtute mai puţină, pentru cugetul mărit,
    A-ndrepta în pace patria cătră scopul cel dorit,
    Între mii cărări străine nemirita a alege,
    A domni cu dreptul cuget, prin energie şi lege,
    Şi-n temeiul de legi nouă a urzi un nou popor.

    La aceste nalte fapte când ostaşul cugetează,
    Iacă soarele revarsă scânteioase-a sale rază,
    Şi-n luceafărul luminei văzând scris acea menire
    Cum că Pronia decretează a Moldovei fericire,
    Umilit de cunoştinţă, cu un suflet înfocat,
    Plecând arma sa, ostaşul ceste rugi a înălţat:

    Imn

    Doamne-a lumei scutitor,
    Ce din timp îndelungat
    Pe-a Moldaviei popor
    Păn-acum ai apărat,
    Vasul patriei plutitor,
    Din turbatul ocean,
    Să-l conduci cu-al tău favor
    La un fericit liman!
    Ruga şi al nostru dor
    Azi depunem pe altar,
    Pe a patriei viitor
    Doamne,-ntinde al tău har!
    Fie-ostaşul pământean
    Patriei sale apărător,
    Numele de moldovan
    Ş-azi să-i fie de lucor.
    Cerul fie-ni sănin,
    Mănos patriei pământ,
    Şi uniţi în cuget lin
    Să rugăm pe Zeul sfânt:
    Vasul patriei plutitor,
    Din turbatul ocean,
    Să-l conduci cu-al tău favor
    La un fericit liman!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA