Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Gheorghe Asachi

    Rânduneaua şi paserile

    Fabulă

    Călătoarea rândunică,
    Ce ţări multe vizitasă,
    Şi chiar pentru că e mică
    Multe bune învăţasă,
    Nu ca alţii, carii fac
    Un voiaj cu ochi-n sac.

    Rânduneaua, din cercare
    A tâmplărilor trecute
    Ce au văzut, deşi pe mare
    Erau vânturile mute,
    De pe semne totdeaună
    Prezicea orice fortună.

    Deci în timp de primăvară,
    Când ogoarele se ară,
    Văz-un om cu ceata sa
    Cânepă cum sămăna
    Şi, temând de urme rele,
    Au zis cătră paserele:

    "Feţii mei, deşi în pace
    Acest lucru azi se face,
    Nu e bun şi-mi pare rău
    Despre voi, pentru că eu,
    La tot cazul neplăcut,
    Peste mări pot să mă mut.

    Videţi acea blândă mână,
    Care samănă-n ţărână
    Nişte fire mărunţele,
    Când vor creşte toate acele,
    În loc să vă deie mană
    Să fac laţuri şi capcană,
    Să vă prindă, să vă taie,
    La frigare, la tigaie.

    Pănă relele-s mănunte
    Să mâncaţi a lor grăunte!"
    Îns-acel june popor,
    Uşurel în al său zbor,
    Îşi bătea de sfatul gioc,
    Că nutreţ afla-n tot loc.
    Cânepa când răsărisă,
    Rânduneaua iar le zisă:

    "A scăpa încă-i uşor,
    Zmulgeţi iarba din ogor,
    Căci crescând din zi în zi,
    Neamul vostru va stârpi!"
    "O, profită tot de rele,
    Ni dai sarcini foarte grele, —
    Toate paserile-i zic, —
    A privi poate un ogor,
    Cât să nu-i rămâie un spic,
    A lăcustelor popor!"

    După săptămâne opt,
    Iată cânepa s-au copt.
    Rânduneaua n-a-ncetat
    A da paserilor sfat:
    "Ascultaţi, blem, vorba mea
    Iute creşte iarba rea
    Şi cu dânsa a voastră soartă

    Să-mi urmaţi amuşi măcar,
    Păn n-agiungeţi la amar,
    Dupre timpul cum se poartă
    Din câmp când s-or strânge toate.
    Nu zburdaţi în cârd şi-n gloate.
    Că atunce, disfătat
    Omul caută vânat,
    Laţuri şi reţele-ntinde,
    Paserile grase prinde.
    Neavând voi ghibacie
    De cucoară, de becas,
    Ce d-a iernei grea urgie
    Peste mări trec făr de vas,
    Strângeţi sburătoare aripe,
    Mute staţi ascunse-n ripe,
    Păn va trece acel rău
    Ce v-ameninţă mereu!"

    Însă paserile orbite,
    De sănin timp amăgite,
    Ciripea, în câmp zburda
    Şi pe vânători chema.
    Pănă ce-n reţele au dat
    Ş-a lor poftă au săturat.

    Timpuriu să prevezi răul este rară-nţelepciune,
    Cel ce sfatul bun urmează, niciodată nu răpune.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA