Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Gheorghe Asachi

    Sălbaticul şi călătoriul

    În adâncul unei stânce,
    În deşertele pustii,
    Un sălbatic ş-ai săi fii
    Au pus mursa lor să mânce;
    Cu femeia-n giur şădeau
    Peste-o piatră,
    Lângă vatră,
    Şi copiii lor sorbeau.
    N-avea şervet, nici cuţit,
    Dar bun foarte apetit.

    De fortună ca să scape,
    Un nemernic călători,
    Răzbătut de a ploaiei ape,
    Au intrat în groapa lor.
    Sălbaticu-n sărăcie,
    Fiind plin de omenie,
    Deşi nu l-au aşteptat,
    La ospăţ l-au îndemnat.

    Oaspele, înflămânzit,
    Să aştepte n-au voit
    De două ori ca să-l învite,
    Dar dintăi din a sa gură
    Peste degete-amorţite
    Boare suflă de căldură;
    Apoi în aceea zamă,
    Fiind caldă, suflă iară.
    Sălbaticul mult se miară,
    Zice: "Asta cum să cheamă"?

    "Una zama-mi răcoreşte,
    Alta mâna-mi încălzeşte."
    "Di-i aşa, oaspelui zice,
    Poţi să mergi de-acum de-aice!
    Zău! drept mă va feri
    Cu un om a locui
    Carele din a sa gură
    Când frig suflă, când căldură."




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA