Glandele pituitară și pineală

1. Glanda pituitară este o glandă endocrină de dimensiunea unui bob de mazăre și cântărește 0,5 grame (0,018 oz) la om. Nu este o parte a creierului. Este o proeminență din partea inferioară a hipotalamusului la baza creierului și se sprijină într-o cavitate mică, osoasă (sella turcica) acoperită de un pliu dural (diafragma sellae).

Hipofiza este conectată funcțional la hipotalamus prin eminența mediană printr-un tub mic numit tulpina infundibulară (tulpina pituitară). Fosa pituitară, în care se află glanda pituitară, este situată în osul sfenoid din fosa craniană mijlocie la baza creierului. Glanda pituitară secretă nouă hormoni care reglează homeostazia.

2. O parte a scheletului axial, care este alcătuită din 80 de oase. Osul sfenoid găzduiește glanda pituitară într-o depresiune din suprafața sa superioară, sella turcica, și formează o parte a acoperișului nasului cu suprafața sa inferioară. Conține sinusurile sfenoidale.

3. Zona a creierului care controlează temperatura corpului, foamea și setea.

4. Produse de hipotalamus, ele stimulează eliberarea de hormoni din glanda pituitară.

5. Un hormon produs de lobul anterior al glandei pituitare care accelerează creșterea oaselor, mușchilor, rinichilor, ficatului și țesutului adipos. De asemenea, controlează utilizarea glucozei.

6. Un hormon produs de glanda pituitară. TSH stimulează eliberarea hormonului tiroidian din tiroglobulină. De asemenea, stimulează creșterea celulelor foliculare tiroidiene. Un nivel anormal de TSH poate însemna că sistemul de reglare hormonală tiroidiană este scăpat de sub control, de obicei ca urmare a unei afecțiuni benigne (hipertiroidism sau hipotiroidism).

7. O glandă situată sub laringe (cutia vocală) care produce hormonul tiroidian și calcitonina. Tiroida ajută la reglarea creșterii și metabolismului. Glanda tiroidă este formată din doi lobi laterali uniți printr-o fâșie de țesut glandular numită istm. Este acoperit de două capsule: o capsulă interioară de țesut fibroelastic și o capsulă exterioară continuă cu și o parte a fasciei cervicale profunde.

Principala acțiune fiziologică a tiroidei este de a ajuta la reglarea ratei metabolice în concordanță cu creșterea și reglarea țesuturilor.

Ganglionii limfatici sunt: ganglion delfian, cervical anterior (prelaringian, pretraheal, laterotraheal [lanț nervos laringian recurent]), jugular intern (jugulodigastric și jugulo-omohioid), traheoesofagian, mediastinal (superior anterior și posterior [traheoesofagian]).

8. Un hormon care afectează ritmul cardiac, tensiunea arterială, temperatura corpului și greutatea. Hormonul tiroidian este produs de glanda tiroidă și poate fi produs și în laborator.

9. O glandă mică care produce hormoni steroizi, adrenalină și noradrenalina. Acești hormoni ajută la controlul ritmului cardiac, tensiunii arteriale și a altor funcții importante ale corpului. Există două glande suprarenale, una deasupra fiecărui rinichi și în spatele peritoneului. Fiecare glandă suprarenală este formată din două părți, o medulă interioară și un cortex exterior.

10. Un hormon produs de cortexul suprarenal (stratul exterior al glandei suprarenale). Ajută organismul să folosească glucoză (un zahăr), proteine și grăsimi. Cortizolul produs în laborator se numește hidrocortizon. Este folosit pentru a trata multe afecțiuni, inclusiv inflamația, alergiile și unele tipuri de cancer. Cortizolul este un tip de hormon glucocorticoid.

11. Un hormon produs de o parte a creierului numită hipotalamus. Hormonul de eliberare a gonadotropinei face ca glanda pituitară din creier să producă și să secrete hormonul luteinizant (LH) și hormonul foliculostimulant (FSH). La bărbați, acești hormoni determină testiculele să producă testosteron. La femei, acestea determină ovarele să producă estrogen și progesteron.

12. Un hormon produs de lobul anterior al glandei pituitare care se ocupă de inițializarea și menținerea lactației în glandele mamare. Acest hormon stimulează ovarul să elibereze ovulul dezvoltat și pregătește uterul pentru implantarea unui ovul fertilizat. De asemenea, stimulează formarea corpului galben în ovar, care secretă progesteron și pregătește glandele mamare pentru secreția de lapte.

13. Sânii sau glandele mamare sunt glande sudoripare modificate. Sânii se află deasupra peretelui toracic imediat peste muşchii pectorali, pectoralul mare şi pectoralul mic, şi sunt ataşaţi de pectoralul mare printr-un strat de ţesut conjunctiv, fasia pectorală. Pe partea laterală inferioară a peretelui toracic, sânii sunt în contact cu mușchii serratus anteriori.

Fiecare sân este alcătuit din mai multe glande separate care sunt conectate prin canale individuale (ducte lactofere) la mamelon. Aceste glande constituie lobii sânului, câte 15-20 de lobi (glande) pentru fiecare sân. Fiecare lob este compus din mulți lobuli care sunt formați din canale minuscule și conțin celule secretoare (alveole).

Situat în centrul fiecărui sân este un mamelon mărginit de o zonă circulară pigmentată a pielii numită areolă. Canalele lactofere din lobii sânului converg în mamelon. Alimentarea cu sânge a sânului este atât din artera toracică internă (subclavie), cât și din artera toracică laterală (axilară).

Venele formează atât plexuri superficiale, cât și profunde și corespund în general modelului arterial.

Ganglionii limfatici regionali ai sânului sunt ganglioni limfatici axilari, care se subdivizează în axilari joase (Nivel I): zonă adiacentă cozii sânului; axilar mijlociu (Nivel II): central, interpectoral [nodul lui Rotter]; axilar înalt (Nivelul III): vârful axilarului, inclusiv cei desemnați ca noduri subclaviculare, infraclaviculare și apicale; ganglioni limfatici mamari interni (parasternali) (ipsilaterali): în spațiile intercostale de-a lungul marginii sternului în fascia endotoracică.

14. Un hormon produs de lobul posterior al glandei pituitare care are mai multe efecte asupra organismului: stimularea reabsorbției apei de către tubii renali, efectul presor de creștere a tensiunii arteriale prin constricția arteriolelor și efectul asupra mușchilor netezi ai tractului intestinal.

Un sindrom de secreție inadecvată de ADH are ca rezultat incapacitatea de a scoate urina diluată, perturbă echilibrul lichidelor (și electroliților) și provoacă greață, vărsături, crampe musculare, confuzie și convulsii. Acest sindrom poate apărea în asociere cu cancerul pulmonar cu celule de ovăz, cancerul pancreatic, cancerul de prostată și boala Hodgkin, precum și cu o serie de alte tulburări.

15. Un hormon produs de lobul posterior al glandei pituitare care stimulează contractia mușchilor uterini în timpul nașterii și provoacă secreția de lapte în sânii care alăptează.

16. Glanda pineală (epifiza) este situată în creier atașat de acoperișul ventriculului trei (epitalamus). Ea secretă hormonul melatonină, care contribuie la procesul de pigmentare a pielii, și secretă serotonina și adrenoglomerulotropina.

17. Cel de-al treilea ventricul este una dintre cele patru cavități conectate pline cu lichid din creierul uman. Este o cavitate îngustă, orientată vertical, în planul median de sub corpul calos, care comunică cu fiecare dintre ventriculii laterali prin foramenul interventricular.

18. Un hormon produs de glanda pineală (organ mic lângă centrul creierului). Melatonina ajută la controlul ciclului de somn al organismului și este un antioxidant. Se face si in laborator si se vinde ca supliment.

19. Este un fluid corporal limpede care ocupă spațiul subarahnoidian și sistemul ventricular al creierului în jurul și în interiorul creierului și măduvei spinării. Acționează ca o pernă sau tampon pentru cortex, oferind o protecție mecanică și imunologică de bază creierului din interiorul craniului. Este produsă în plexul coroid.