Editura Global Info / Literatură |
Octavian Goga
Pace
Eu port adese-n mine-o închisoare
În care strigă făcători de rele,
Din negura adâncurilor mele...
Ei vin flămânzi de aer şi de soare...
De câte ori îmi bat după zăbrele
Şi-ar vrea să frângă vechile zăvoare...
I-aud cum cer în depărtări să sboare
Cu glas dogit, cu urlete rebele...
Dar totdeauna, pocăita minte,
Temutul paznic, fără de iertare,
Nemilostiv le iese înainte.
Închide porţi, cu mâna-i pricepută,
Şi-n urma ei în suflet reapare
Aceeaşi pace veştedă şi mută.